- Realizat la scurt timp dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, filmul Hotul de biciclete spune foarte bine o poveste simpla ce se bazeaza pe realism si veridicitate emotionala.
Filmul are un subiect simplu si cateva personaje cheie. Dialogul dintre acestea este unul de zi cu zi, specific oamenilor saraci care se chinuie sa supravietuiasca.
Chiar daca nu ofera ingredientele necesare pentru a putea fi povestit si dezbatut alaturi de prieteni, acest film este cu siguranta unul care nu poate fi usor uitat.
Regizorul Vittorio de Sica prezinta publicului o poveste simpla, cu actori din sfera celor neprofesionisti, special pentru a evidentia viata din perioada postbelica si pentru a sintetiza neorealismul italian.
In acest context publicul urmareste viata lui Antonio, un om dedicat familiei, cu o sotie care amaneteaza panzeturile si tesaturile gospodariei pentru a reusi sa salveze de la aceeasi casa de imprumuturi bicicleta amanetata, bicicleta de care sotul ei avea nevoie pentru a ajunge la noul loc de munca pe care il obtinuse. Cum locurile de munca erau foarte greu de gasit la acea vreme si familia era saraca, foarte multe depindeau de acea bicicleta.
In prima sa zi de munca lui Antonio i se fura bicicleta. Acesta il trimite pe fiul sau cel mai mic pe strazile Romei sa o caute. Ziua este marcata de cateva episoade frustrante, iar tensiunea si disperarea cresc cu fiecare ora ce trece fara niciun rezultat.
Vittorio de Sica transforma un film cu un subiect simplu intr-o adevarata capodopera in care umanitatea tatalui si fiului straluceste peste saracie, iar disperarea lor este transmisa catre privitorul care fara sa vrea a asistat la o lectie de viata.
