Casa memoriala "Hortensia Papadat-Bengescu" din Ivesti, Galati
Hortensia Papadat-Bengescu, prozatoare, romanciera si nuvelista, s-a nascut pe 8 decembrie 1876, in comuna Ivesti, judetul Galati. In perioada 1887-1894 face studii la Institutul "Bolintineanu" din Bucuresti.
Hortensia Papadat-Bengescu debuteaza publicistic in anul 1912, in ziarul "La Politique", cu articolul "La moartea actorului Petre Liciu", publicat sub pseudonimul Loys.
Incepand cu anul 1913, scriitoarea colaboreaza cu revista "Viata Romaneasca", in care isi face debutul editorial cu poemul in proza "Viziune". Publica poeme in limba franceza, iar in anul 1914 primeste pentru poezia "La mer" premiul revistei "Femina".
Scriitoarei ii apare primul volum "Ape adanci" in anul 1919, volum publicat in revista "Sburatorul" a lui Eugen Lovinescu. Opera semnata de Papadat-Bengescu este alcatuita din proza scurta Sfinxul (1920), Femeia in fata oglinzii (1921), Balaurul (1923), Romanta provinciala (1925), Desenuri tragice (1927), urmata de cateva incercari dramatice Povarnisul (1915), Batranul (1920), A cazut o stea, si poezii redactate in limba franceza.
Desi a scris si teatru, si poeme, si publicistica, Papadat-Bengescu ramane in istoria literaturii romane datorita prozei, cea mai importanta opera fiind cronica familiei Hallipa cuprinsa in patru romane: Fecioare despletite (1926), Concert din muzica de Bach (1927), Drumul ascuns (1932), Radacini (1938).
Hortensia Papadat-Bengescu a fost distinsa in 1936 cu Marele Premiu al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1946 primeste Premiul National pentru proza.
Hortensia Papadat Bengescu a incetat din viata la 5 martie 1955.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
