Scriitor, poet, ziarist si eseist roman, Horia Stamatu s-a nascut pe 9 septembrie 1912 in Valenii de Munte, judetul Prahova. A absolvit Liceul Militar si Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti. In anii 1936-1937 urmeaza o cariera pedagogica activand ca profesor suplinitor de limba romana si filosofie la liceul "Cantemir Voda" din Bucuresti.
Primele scrieri ii apar ii revista "Floarea de Foc" condusa de Sandu Tudor, iar editorial a debutat in 1934 cu volumul de poezii “Memmon”, carte decorata cu "Premiul Scriitorilor Tineri". In anul 1941, fiind redactor la publicatia Buna Vestire, ia parte la rebeliunea legionara din ianuarie, impotriva generalului Antonescu.
Dupa esuarea rebeliunii, ajunge in Germania unde este internat in lagarul de la Buchenwald din care este eliberat o data cu sfarsitul razboiului. In 1945 se stabileste la Freiburg, apoi ramane doi ani la Paris, iar intre anii 1951 si 1961 traieste la Madrid, perioada in care se manifesta activ ca poet, publicist, traducator, lucrand in acelasi timp ca redactor la mai multe reviste literare.
In 1961 se intoarce la Freiburg, unde ramane pana la sfarsitul vietii, sustinand o neintrerupta activitate literara. Horia Stamatu este detinatorul Premiului Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta iar in exil obtine Premiul Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte (ARA). Horia Stamatu a incetat din viata pe 8 iulie 1989 in apartamentul sau din Freiburg.
A.I.
editor artline.ro
