Ivon Hitchens (3 aprilie 1893 - 29 august 1979) pictor englez. A urmat cursurile St John's Wood School of Art, apoi, cu intermitente, pe cele ale Royal Academy School intre 1912-1919. In 1921 a expus pentru prima data alaturi de grupul 7&5, continuand sa participe la manifestarile societatii pe perioada anilor '20. In scurt timp a devenit un membru important al grupului de artisti cunoscut sub numele de "grupul londonez" si a participat la expozitii in anii 30 alaturi de Ben Nicholson, Barbara Hepworth, Henry Moore si altii. Dupa ce locuinta i-a fost distrusa de bombardamente in 1940, Hitchens s-a mutat langa Petworth, W. Sussex. A lucrat acolo pentru urmatorii 40 de ani, distantandu-se de evolutia si curentele artei moderne britanice, in cautarea unui stil personal. Prin pasiunea pentru colorit si tusele deschise este apropiat de pictorii moderni francezi, in special in compozitiile foviste cu nuduri pictate in tente de portocaliu, in camere luminoase. A lucrat mai ales in aer liber, iar tehnica sa s-a modificat treptat, de la stilul care amintea de Constanble la tuse largi, rapide, care reflectau miscarea.
Peisajele sale pot fi intelese mai bine nu doar ca simple imagini, ci ca experiente, amintiri despre clipele petrecute intr-un anume loc, despre sunetele si vibratia luminii, prezenta elementelor naturale intr-un tot impresionant. Pentru a reda aceste senzatii si a le transpune in iluzia culorii in miscare, Hitchens a folosit un format orizontal, cu rame grele, bogate, pentru a da impresia unei panomare. A redat senzatiile date de climat si natura ca imagini frontale, folosind culori in ulei in tonuri adesea inchise. Nu a realizat niciodata peisajele ca observator detasat, cum nu a transformat nici formele naturale in forme abstracte, respectand modelul stabilit de Cezanne, de a nu peermite structurii sa fie controlata exclusiv de raspunsul subiectiv al artistului.
Flori in vas albastru, 1933
A realizat foarte multe lucrari, printre care si naturi statice, inegale ca valoare. Prospetimea si intensitatea cromatica din lucrarile perioadei de sfarsit sunt atat adevarate explozii intense, cat si compozitii in care culoarea pare sa "doarma" sub tentele cenusii. Desi a fost un artist care a preferat izolarea creatia sa nu este deloc excentrica.