Cea mai noua productie a Teatrului Tineretului Piatra Neamt- spectacolul Hippolytos dupa Euripide, in regia lui Horatiu Mihaiu- va fi prezentata la Sala Mare a Teatrului Tineretului, sambata, 18 ianuarie, ora 19 (avanpremiera) si duminica, 19 ianuarie, de la aceeasi ora (premiera).
Hippolytos dupa Euripide, regia si scenografia Horatiu Mihaiu
univers sonor Cezar Antal
miscare scenica Andras Lorant
In distributie: Razvan Banut, Loredana Grigoriu, Daniel Besleaga, Lucretia Mandric, Victor Giurescu, Ecaterina Hatu, Catalina Iesanu, Dragos Ionescu, Cezar Antal, Rares Pirlog, Dan Grigoras, Adina Suciu, Corina Grigoras
Pentru spectatorul tocit sufleteste de ororile cu care il alimenteaza zilnic jurnalele de stiri, tragediile care infiorau sufletul grecilor pana la catharsis (purificare) nu mai inseamna mare lucru. Timpul parca nu mai are rabdare, totul se comprima, astfel incat frumoasele inflorituri retorice ale textelor vechi nu mai stralucesc. In prezent, montarea unei tragedii antice este o initiativa rara, cel putin in teatrul romanesc.
Horatiu Mihaiu nu e un iconoclast care sa rescrie total tragedia antica pe coordonatele contemporaneitatii, cu mijloace si forme in stare sa violenteze pe omul actual. Optiunea sa pentru acest spectacol este o viziune a frumusetii. Verbalizarea, coregrafia, decorul, costumele, luminile, ambianta sonora-toate au o puternica functie estetica. Chiar daca textul lui Euripide este redus maximal, fara a afecta coerenta narativa, regizorul ii ramane credincios tragedianului grec, neimprumutand si de la cei care l-au succedat in abordarea povestii de iubire a Phaedrei pentru Hipppolytos. Miscarea dirijata spre expresivitatea corporala potenteaza emotia cuvantului. Framantarile gestuale ritmice ale Phaedrei spun mai mult decat retorismul frazei antice.
Seducatoare sunete, repetate incantatoriu, anunta prezenta zeitelor. Fascinatia poarta valul luminii crepusculare, respira fosnetul marii. Coloana, frontonul, acoperamintele trupurilor deseneaza emotia albului, pentru ca albul este o valoare – limita (suma tuturor culorilor sau absenta culorilor), culoare a giulgiului si a doliului la cei vechi, anuntand si insotind o situatie – limita. Arcurile incordate: destinul ce duce pe fiecare catre tinta sa, dar si incordarea vitala, forta irepresibila a dorintei carnale. Excesele, indiferent de natura lor, sunt drastic sanctionate de zei.
Ianuarie 2014
