Cunoscut prozator si istoric de arta, Henri Perruchot s-a impus mai ales datorita seriei de biografii ale unor mari pictori francezi, traduse in mai multe limbi, dar si pentru activitatea sa ca jurnalist cultural, editor si eseist. Nascut pe 27 ianuarie 1917 la Montceau-les-Mines, a copilaria la Marsilia, si dupa ce licenta in limba engleza la facultatea din limbi straine din Aix-en-Provence incepe sa lucreze ca profesor, dar renunta in scurta vreme pentru a se dedica exclusiv scrisului, moment in care ia decizia de a se stabili la Paris. Scris si publica mult, de la romane si eseuri la articole in presa, o perioada este si editor de carte, dar va cuceri publicul pasionat de artele plastice cu mai multe biografii (in care informatia stiintifica se imbina inspirat cu literatura si forta de evocare a istoricului ce isi cunoaste si intelege perfect subiectul), foarte apreciate si premiate, traduse in numeroase tari. A fost membru al Societe des gens de lettres, i-au fost decernate mai multe premii si distinctii literare, iar in 1947, ca o reactie la existentialismul lui Sartre, va crea un nou curent umanist, epifanismul. A fost unul dintre fondatorii Academiei Morvan (alaturi de Francois Mitterand si Joseph Pasquet). Din anul 1961 a condus publicatia Jardin des Arts, in paginile careia publica numeroase articole de istorie a artei, unele dintre ele devenind ulterior capitole din cartile sale. Moare in 1967, pe 17 februarie, lasand neterminata ultima sa lucrare biografica despre Rodin.
Biografiile sale au fost traduse in limba romana si publicate in colectia Biblioteca de Arta: Viata lui Van Gogh (1969), Viata lui Cezanne (1969), Viata lui Renoir (1970), Viata lui Manet (1969), Viata lui Gauguin (1968), Viata lui Seurat (1968), Viata lui Toulouse-Lautrec (1967).
Foto: babelio.com
