Gustave Caillebotte a fost nu doar pictor, ci si un prieten, protector al impresionistilor francezi, chiar daca lucrarile sale au fost aproape uitate un timp, interesul pentru tablourile sale revenind doar recent. A jucat un rol major in evolutia si dezvoltarea curentului impresionist nu atat datorita talentului sau, cat datorita faptului ca nu o data i-a sprijinit pe colegii sai de generatie, mai ales material.
Caillebotte s-a nascut pe 19 august 1848 intr-o familie foarte bogata, care si-a castigat averea prin afaceri cu textile, apoi cu diferite afaceri imobiliare, mai ales in perioada in care baronul Haussmann reconstruia Parisul.
De profesie inginer si in acelasi timp cu studii la Ecole des Beaux Arts din capitala franceza, unde l-a avut ca profesor pe Leon Bonnat, Caillebotte i-a cunoscut si s-a imprietenit repede cu Edgar Degas, Claude Monet si Pierre Augustine Renoir. In 1874 i-a ajutat sa organizeze prima expozitie a grupului.
Vaslasi, 1877, colectie particulara
Banii nu mai erau o problema pentru Caillebotte, spre deosebire de prietenii sai. In 1873 acesta mostenise intreaga averea a tatalui sau, o suma impresionanta pentru acea epoca, ceea ce i-a asigurat independenta financiara pentru tot restul vietii. In 1875, dorind sa se faca remarcat si ca pictor, a incercat sa participe cu un tablou la Salon, dar juriul l-a refuzat. Dezamagit, Caillebotte a apelat la Renoir, care l-a ajutat sa participe la cea de a doua expozitie a grupului impresionist. Desi nu era un pictor stralucit, fiind pus in umbra de mult mai talentatii sai prieteni, lucrarile lui Caillebotte au fost bine primite si apreciate pozitiv de public si critica. Datorita succesului Caillebotte va capata increderea necesara si va participa si la editiile urmatoare ale expozitiei impresioniste.
Bogat si generos, Caillebotte nu a ezitat sa isi ajute tot timpul prietenii impresionisti, mai ales cumparand lucrarile acestora la preturi foarte mari pentru acele vremuri - ceea ce l-a transformat in cel mai important colectionar de lucrari impresioniste al epocii - sau platindu-le acestora costurile pentru organizarea de expozitii. A ajutat la organizarea si finantarea mai multor editii ale expozitiilor impresioniste, la care a participat si ca artist.
Acoperisuri sub zapada, 1878, Musee d'Orsay, Paris
In 1881 isi cumpara o casa cu gradina in Petit-Gennevilliers, unde va realiza o buna parte din lucrarile sale. Pasionat de horticultura, corespondeaza cu Monet, care isi amenaja gradina sa de vis la Giverny.
Personaj complex si important in istoria curentului impresionist, Caillebotte aprecia si placerile la care prietenii sai nu aveau acces, fiind si un pasionat navigator. Isi proiecteaza si construieste mai multe barci, cu numeroase inovatii, castigand numeroase titluri in domeniu pe plan international.
Caillebotte a realizat aproximativ 500 de lucrari, intr-un stil mult mai realist decat prietenii sai, in principal peisaje din Paris sau din imprejurimi, scene nautice, scene ale vietii cotidiene. Ramane un pictor important, chiar daca opera sa, originala si diversa, a intrat in timp, pe nedrept, intr-un con de umbra.
Autoportret, 1892, Musee d'Orsay, Paris
Prin testamentul redactat in 1876, Caillebotte a lasat intreaga sa colectie de tablouri statului francez, cu conditia ca tablourile sa fie initial expuse in Muzeul Luxembourg si ulterior la Luvru, desemnandu-l ca executor testamentar pe Renoir. Generosul donator avea sa moara in 1894, in urma unui atac de apoplexie, fara sa mai apuce sa vada felul in care a fost tratata initiativa sa. Dupa moartea lui Caillebotte, colectivul Academiei a incercat sa se opuna executarii testamentului, argumentand ca niste lucrari refuzate la Salon si blamate de unii critici nu pot intra in patrimoniul cultural al Frantei. Asa ca initial lucrarile au ramas in depozite. In 1896 guvernul francez a aprobat totusi ca o parte din acestea, atent selectate, sa fie expuse la Muzeul Luxembourg. Din cele 67 de tablouri care alcatuiau colectia doar 27 au fost cu greu acceptate : sapte pasteluri de Degas, opt lucrari de Monet, sase de Renoir, sapte de Pissaro, cinci de Sisley, doua de Cezanne si doua de Caillebotte, care vor fi expuse in 1897 intr-o anexa a Muzeului. Asa cum era de asteptat, expozitia a starnit protestele vehemente ale conservatorilor, ceea ce a adus intreaga chestiune in Senat. Abia in 1928, dupa prea mult timp, cele 27 de lucrari aveau sa ajunga la Luvru, pentru a fi ulterior mutate in Musee d'Orsay. O buna parte din celelalte 40 de tablouri au fost cumparate de un anume Doctor Barnes, a carui colectie de arta impresionista, acum in patrimoniul fundatiei Barnes, este invidiata de intreaga lume. O mare pierdere pentru Franta, care nu va putea fi niciodata reparata.
Natura cu fructe, 1881-82, Museum of Fine Arts, Boston
