Nicolae Grigorescu (15 mai 1838 - Pitaru, Dambovita iulie 1907, Campina) a fost unul dintre fondatorii picturii romanesti moderne.
Viitorul artist roman a fost cel de al saselea copil al unei familii simple de tarani. Dupa moartea tatalui, in 1843, intreaga familie s-a mutat la Bucuresti. Inca de la o varsta frageda Grigorescu a luat contact cu arta, fiind angajat la 10-12 ani ucenic al pictorului ceh Anton Chladek. A invatat sub indrumarea acestuia si in scurt timp a pictat icoane pentru biserica Baicoi si Manastirea Caldarusani. In 1856 realizeaza si prima sa compozitie istorica ampla, "Mihai sc㰦amp;acirc;nd stindardul", care a fost prezentata printului Barbu Stirbei. Tabloul era insotit si de o petitie prin care Grigorescu cerea sprijin financiar pentru a-si continua studiile artistice.
Intre 1856-1857 a pictat biserica Manastirii Zamfira din Prahova iar in 1861 pe cea a manastirii Agapia. Cu ajutorul lui Mihail Kigalniceanu a obtinut o bursa pentru a studia in Franta. In toamna lui 1861 tanarul Grigorescu a plecat la Paris, unde s-a inscris la Ecole des Beaux-Arts. A lucrat si in atelierul lui Sebastien Cornu, unde l-a cunoscut si pe Renoir. Stiind foarte bine care ii sunt punctele vulnerabile, Grigorescu s-a concentrat pe desen si compozitie. Cu toate acestea a parasit in scurt timp atelierul si, atras de ideile Scolii Barbizon, a plecat in acea localitate. Aici s-a imprietenit si a lucrat cu artisti ca Jean-Francois Millet, Jean-Baptiste Camille Corot, Gustave Courbet, Théeodore Rousseau. Influentat de aceasta grupare artistica, Grigorescu a inceput sa caute noi modalitati de exprimare artistica si incercat la randul sau sa picteze in aer liber, o caracteristica importanta a impresionismului. La editia din 1867 a Expozitiei Universale de la Paris a participat cu sapte lucrari. Iar in 1868 a expus la Salon pictura "Tân㲣 ?".
S-a intors in Romania de cateva ori si incepand din 1870 a participat la mai multe expozitii. Intre 1873-1874 a calatorit in Italia, Grecia si Viena. In 1877 a plecat alaturi de armata romana pe front, in timpul Razboiului de Independenta, fiind un "pictor de campanie". In timpul bataliilor de la Grivita si Rahova a realizat mai multe schite si desene, folosite ulterior pentru compozitii mult mai ample.
In 1889 lucrarile sale erau prezentate la Expozitia Universala de la Paris si la Ateneul Roman. De altfel la Ateneu va avea mai multe expozitii, organizate in 1891, 1895, 1897, 1902, 1905.
Intre 1879-1890 a lucrat in Franta, mai ales in Vitre si in atelierul sau din Paris. In 1890 s-a stabilit in Campina si a inceput sa picteze scene pastorale, in special portrete ale tinerelor taranci, ale carelor cu boi si perisaje. In 1899 a fost ales membru onorific al Academiei Romane.
