A cantat cu ei, au improvizat impreuna, au povestit despre fiecare cantec in parte. Chiar daca acestia sunt ultima generatie de aromani farseroti din Cogealac care mai canta polifonic, este un miracol, potrivit lui Lese, faptul ca in Romania se mai canta ca in urma cu mii de ani. Aceasta maniera de interpretare, intalnita la mai multe populatii din Caucaz si Transcaucazia, presupune un auz muzical de exceptie, o deosebita maiestrie pentru a improviza, cunoasterea liniei melodice, a ritmului, textului, dar si respectarea unor reguli stricte de interpretare. Cand am pornit spre aromanii farseroti din Cogealac, despre care auzisem ca ar canta polifonic, nu mi-am imaginat ca voi trai strania senzatie ca imi aud stramosii cantand. Spre deosebire de taranul roman, care horeste de unul singur, exceptie facand colindele si unele cantece de ritual, aromanii farseroti din Cogealac canta numai in grup. Isonul gutural insoteste linia melodica sustinuta de cimpoi, generand o polifonie arhaica cu substrat eterofonic. Melodia este inceputa de o singura persoana, fiind preluata de intregul grup, dupa primele versuri. Fiecare cantaret are interventii solistice, altii tin isonul pe tonica cu vocala "e". Structura muzicala repetitiva, melismatica, ornamentata, da curs improvizatiei. Versul cantat este intrerupt de numeroase interjectii intonate in acut, la care cantaretul recurge intuitiv pentru a completa unele goluri ale randului melodic.
Alteori, un cuvant este cantat fara ultima silaba, fiind reluat imediat in intregime de intregul grup. Aromanii farseroti din Cogealac obisnuiesc sa stea jos atunci cand canta, oferind un adevarat spectacol nu doar auditiv, ci si vizual, prin expresivitatea gesturilor si plasticitatea miscarilor. Canta despre pastori, "picurari", despre dragoste, dor, instrainare. ''Sunt statuari, demni, liberi, conservatori, inzestrati de Dumnezeu cu virtuti alese'', ii descrie Grigore Lese. In concertul de la ASTRA Film Fest, Grigore Lese va fi insotit de Gherase Mihai (cimpoi), Giogi Vasile, Zogu Nicolae, Zogu Dumitru, Presa Nicolae, Siapte Tanase, Mitrenca Vasile, Cica Gheorghe si Caimacan Dumitru. Dincolo de horele pe care le interpreteaza, Grigore Lese este un cunoscator al instrumentelor traditionale, cum sunt fluierul, cavalul, tilinca sau toaca. "Cantecelor li se spun hori: hori in grumaz, hora inturnata, adancata, moroseneasca. De ce canta omul? Pentru ca asa ii vine: de pilda, de osteneala batranetilor.
Cand canta omul? Cand ii vine. Care este diferenta dintre muzica traditionala romaneasca si muzica lautareasca tiganeasca? Muzica romaneasca exprima un sentiment: de dragoste, de dor, de instrainare, de jale; muzica de mahala exprima exaltare trupeasca. Taranul canta pentru a-si exprima un sentiment, lautarii o fac pentru a castiga bani. Unii se slujesc de folclor, altii slujesc folclorul. Pe pamant avem doua sanse: credinta si arta", sunt cuvintele rostite de Grigore Lese la o discutie cu tinerii. Grigore Lese s-a nascut in 1954, in Stoiceni, judetul Maramures. A studiat la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare. Debutul artistic a fost in 1977, intr-un spectacol organizat de Televiziunea Romana. Dupa 1989, a obtinut premii la festivaluri judetene si nationale si a dus cantecul romanesc in numeroase tari - Italia, Franta, Elvetia, SUA. "Constantin Noica spunea ca folclorul romanesc are doua suflete. Unul pastoral si unul agrar. Nu trebuie sa ne suparam ca suntem numiti popor de pastori. Pentru ca pastorul, ciobanul, pacurarul, cum se spune la noi, este cea mai deschisa categorie sociala. El nu-si ingradeste pamantul, nu ucide pe cel care intra pe teritoriul lui. Tot ce inseamna sentiment uman, nostalgie, tine de sufletul ciobanului. Acestia sunt numiti adevarati internationalisti", s-a destainuit Grigore Lese lui Radu-Ilarion Munteanu.
