De aproape 12 ani exista o lege în România care nu se respecta - asta n-ar fi o noutate, stim bine. Dar Legea depozitului legal impune dreptul si obligatia noastra la memoria nationala...
Incredibil, în loc sa-si doreasca sa ajunga pe rafturile marilor biblioteci din tara (si, uneori, chiar din strainatate), editorii, laolalta cu autorii, fac dovada bolii numite indiferenta. Unii nu cunosc legea prin care sunt obligati sa trimita un numar de exemplare din tot ceea ce tiparesc catre Biblioteca Nationala a României. Altii îsi manifesta ostentativ dezinteresul.
Culmea este ca, desi legea este imperfecta, nu am auzit vreodata nici functionari ai Bibliotecii Nationale care sa-si manifeste public nemultumirea. Toata lumea tace. Consecinta este ca, daca veti merge la una din bibliotecile din tara care beneficiaza de efectele acestei legi, adica ar trebui sa detina absolut TOT ceea ce înseamna carte si revista ori CD-uri aparute în România, veti descoperi imense goluri. Goluri care nu se vor mai putea astupa vreodata.
Exceptând productia marilor edituri care înteleg (partial) sa respecte legea, daca ajungi în provincie, vei descoperi pe tarabe carti aparute la edituri de care nu a auzit nimeni vreodata si pe care nici nu le vei gasi în biblioteci. Lasa ca unele nu au nici ISBN, nu mai vorbim de descrierea CIP a Bibliotecii Nationale. Da, legea este incompleta, nimeni nu poate aplica amenzi, iar acestea sunt jenant de mici. Dar nimeni dintre autoritati nu se autosesizeaza. Este drept, unele productii au o calitate îndoielnica. Dar legea este lege si trebuiespectata.
Peste ani : productiile acestea vor putea fi o marturie în plus a istoriei pe care o traim. În legatura cu indiferenta anumitor producatori, ne punem o singura întrebare: sa fie cumva atinsi de constiinta nonvalorii proprii?
