Goana spre Europa
Tarziu in noapte, luminile din Piata mare s-au stins deodata si o muzica indepartata a inceput sa se auda. Multimea stransa a mai asteptat cateva minute pana cand muzica s-a apropiat, au inceput sa se vada focuri si lumini, iar umbrele unor animale ciudate au alunecat pe fatada cladirilor proaspat renovate. Apoi, dupa lumini, muzica, dansul toreadorilor si unduirile dansatoarelor spaniole, taurul a patruns in piata, dand iama in spectatori. A `dansat` printre oameni, cu intreaga suita dupa el, luminat de faclii si dominand prin silueta lui intreaga piata, ca intr-o arena in care era unic stapan. Apropierea lui crea suspansul, lumina rosie care il inconjura picta un tablou insangerat, iar tipetele toreadorilor completau atmosfera, dand senzatia ca se apropie o infruntare teribila.
Spectacolul `Toro` al companiei franceze Oposito e numai unul dintre evenimentele care anima orasul Sibiu in aceste zile. La editia a XIV-a a Festivalului International de Teatru accentul cade pe teatrul-circuit sau `deambulatoriu` cum i se mai spune in orasele Europei, acolo unde e la mare trecere inca din anii ’60. Spectaculozitatea acestui gen de teatru coboara oamenii in strada si la noi. De altfel, caldura excesiva are si ea o contributie in a tine pana tarziu in noapte sutele de turisti aflati in aceste zile in Capitala Culturala Europeana. Tot ea ii chinuie pe aceia care decid sa intre, totusi, si in salile de spectacol. Ai nu toate spectacolele reusesc sa-i faca pe oameni sa uite de acest chin.
Sambata seara, de pilda, spectacolul `Tot ce se da` de Ioan Peter, coproductie a Teatrului Imposibil cu Nationalul clujean, in regia lui m. chris. nedeea a parut sa dureze enorm, desi n-a tinut nici cat un lungmetraj. In ciuda subiectului la moda in acest moment la noi : goana dupa capatuiala a romanilor prin Europa : formula de spectacol parodic, fortat-dinamica pana la gafaiala tuturor actorilor a compromis sansele spectacolului de a ramane in memoria celor aflati in sala, dar cu gandul la racoarea serii. Inot, cros, jogging catre o Europa efemera, degeaba s-au zbatut actorii clujeni sa le faca pe toate (o buna doza de histrionism veritabil se gaseste inA Ionut Caras, care a redat cateva roluri secundare), fiindca n-au reusit, in final, decat sa lase gustul amar al amatorismului exact acolo unde inca ne mai imaginam ca suntem capabili de performanta : adica pe scena.
O goana spre Europa este, de fapt, de ani de zile, Festivalul International de Teatru de la Sibiu, o incercare : singura de amploare, deocamdata, la noi - de reconectare la teatrul din care ne tragem radacinile si de care am fost atata vreme izolati. Numai ca uneori comparatia nu ne pune deloc in avantaj.
cristina.modreanu@gandul.infoCristina MODREANU
