Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Ultimul principe de Lampedusa si duce de Palma, Giuseppe Tomasi di Lampedusa s-a nascut in 1896 in orasul Palermo, si dupa moartea surorii sale Stefania in 1897 va ramane unicul copil al parintilor, fiind deosebit de apropiat de mama sa, Beatrice, care ii va fi si profesoara de franceza. La fel cu alti copii din familii nobile avea sa aiba propriul profesor particular in casa din Palermo (cu el va deprinde primele notiuni de limba si literatura engleza), si mai tarziu isi va aminti ca prima piesa de teatru pe care a vazut-o, fara sa o inteleaga cu adevarat la acea varsta frageda, avea sa fie Hamlet. Era un copil tacut si retras, dupa propriile marturii, si va ramane pentru tot restul vietii un solitar, preferand singuratatea si petrecand o buna parte din timpul liber cu manuscrisele sale si mai ales cu romanul care i-a adus celebritatea postuma, capodopera Il Gattopardo/Ghepardul.

Urmeaza cursurile liceale la Roma si ulterior la Palermo, stabilindu-se in capitala Italiei in anul 1915, pregatindu-se pentru o cariera de jurist. Odata cu izbucnirea razboiului a plecat pe front ca ofiter de artilerie, lupta la Caporetto unde este luat prizonier si ajunge intr-un lagar din Ungaria, de unde a reusit sa evadeze si sa revina in Italia intr-o lunga aventura, ce i-a socat pe toti cei care il cunoscusera pe ultimul mostenitor al vechii familii, pe care toti il credeau mort sau disparut. Se va intoarce in Sicilia, petrecandu-si timpul acolo sau in calatoriile alaturi de mama pe care o adora si de care era in continuare foarte legat, in paralel continua sa citeasca si chiar sa scrie. De altfel se pare ca in primele luni dupa lasarea la vatra a avut pentru intaia oara ideea unui roman-fresca, in care sa descrise schimbarile si decaderea vechilor familii nobile, nucleul a ceea ce avea sa devina Ghepardul.

Un opozant al regimului fascist, isi va petrece lungi perioade de timp in afara Italiei, intorcandu-se definitiv la Palermo abia dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial si moartea mamei sale. Se va casatori in 1932, locuind o perioada impreuna cu mama scriitorului in orasul natal. In continuare o persoana retrasa si singuratica (de altfel biografia sa are in continuare multe zone si perioade prea putin cunoscute) Tomasi di Lampedusa se va apropia totusi la inceputul anilor ‘50 de un grup de tineri intelectuali, dar va lega o prietenie aparte cu Gioacchino Lanza Tomasi (un var indepartat), legatura dintre ei fiind atat de stransa incat in 1954 scriitorul il adopta oficial pe acesta. Incepe sa lucreze la Ghepardul aproximativ in aceeasi perioada, iar capodopera lui va fi gata in 1956, insa este respinsa de doua edituri, marea dezamagire pentru scriitorul care moare un an mai tarziu, rapus de un cancer pulmonar.

Ghepardul va fi publicat in 1958, postum, si se va bucura de un mare succes de critica si de public, iar in 1963 aparea pe marile ecrane si ecranizarea magistrala regizata de Luchino Visconti, avand in distributie nume ca Alain Delon, Burt Lancaster sau Claudia Cardinale. Avea sa fie cea mai buna campanie de promovare pentru roman, care va fi repede tradus in numeroase limbi, dovedindu-se si acolo un bestseller. I-a fost decernat postum si Premiul Strega, ulterior fiind considerat unul dintre cele mai importante romane ale literaturii italiene. In anii urmatori au fost publicate mai multe volume de proza, inseamnari si eseuri ca I Racconti/Sirena si alte povestiri (1961, versiunea romaneasca a aparut in 2016 la Humanitas Fiction), doua volume dedicate literaturii engleze, un volum de insemnari de calatorie – Calator prin Europa. Epistolar 1925-1930 (aparut in 2006 si tradus in 2016 si in limba romana).