Giovanni Segantini (15 ianuarie 1858 - 28 septembrie 1899), pictor si grafician italian din perioada Art Nouveau, reprezentant al divizionismului. A fost singurul pictor italian de la sfarsitul secolului XIX care s-a bucurat de apreciere internationala, fiind foarte popular mai ales in Germania si Austria.
Orfan, viitorul artist a fost crescut de rudele sale din Milano. Inca din adolescenta a inceput sa ia lectii de pictura ornamentala, castigandu-si existenta cu mici lucrari de gen. In jurul anului 1880 lucrarile sale au atras atentia negustorului de arta Vittore Grubicy de Dragon, care i-a sponsorizat participarea la mai multe expozitii in Italia si in strainatate. Segantini s-a bucurat de succes mai ales in Germania, unde deschide in 1896 o expozitie personala, bucurandu-se de aprecierea criticilor si a unor artisti precum Munch, Van Gogh, Kandinsky si Ensor.
Primele sale compozitii sunt in general scene rurale idilice, dar mai tarziu incepe sa adopte tehnica divizionista, fiind incurajat de Vittore Grubicy. Principalul element al acestei tehnici era felul in care ochii percep lumina: separarea, juxtapunerea si suprapunerea culorilor pe panza. Incerca astfel sa reproduca vibratiile luminoase ale razelor care compuneau lumina. La fel ca si alti artisti ai vremii, Segantini a folosit aceasta tehnica pentru a sublinia latura mistica si a intensifica reactia emotionala a privitorului.
Criticul si comerciantul de arta Vittore Grubicy a incercat sa promoveze noua tehnica, cautand sa convinga atat publicul cat si guvernul italian ca acesta era noul curent. Divizionismul a aparut in Italia intr-un moment in care se cauta o noua metoda de promovare a constiintei nationale, fiind primit cu scepticism pentru ca era in opozitie cu notiunile traditionale ale reprezentarii realitatii. Mai mult, unii critici i-au acuzat pe artisti de fals si se spunea chiar ca acestia ar suferi de boli ale ochilor.
