“Priveste in sus spre cer Gheorghe, spre cer, nu sufla niciodata in jos, naiul este instrumentul luminii si-al durerii profunde, spectacular, stralucitor, exuberant, expansiv si dominator, ce poate depasi cu un sunet acut dintr-un tub de 5 – 6 cm o orchestra simfonica de 120 de muzicieni in tutti fortissimo”.
Asta a facut Gheorghe Zamfir, a privit in sus si a ajuns cel mai mare naist al lumii datorita talentului sau, al darului cu care s-a nascut, datorita muncii si nu in ultimul rand datorita parintilor care l-au indrumat spre Scoala Speciala de Muzica si mai apoi rapsodului popular Fanica Luca. Acestuia din urma “ii datorez pasiunea pentru acest instrument. De fapt, lui ii datorez intreaga mea cariera artistica…” spunea candva marele maestru.
S-a nascut in orasul Gaesti in data de 6 Aprilie 1941, ambii parinti provenind din familii de tarani simpli si muncitori. La doar patru ani isi descopera pasiunea pentru muzica, iar tatal lui ii cumpara primul acordeon. Urmeaza mai apoi cursurile Scolii Speciale de Muzica la clasa rapsodului popular Fanica Luca, omul care l-a sustinut si la indrumat spre culmile succeslui.
A inceput sa cante in intreaga lume si sa aiba turnee incepand de la varsta de 16 ani ajungand astfel in toate marile orase ale lumii. In 1961 se inscrie la Conservator si decide sa-si confectioneze propriul nai cu ajutorul lui Constantin Popescu, creatorul naiurilor artizanale. Astfel a fost creat primul nai de care Ghoerghe Zamfir nu s-a despartit pana in ziua de azi si cu care a cucerit publicul din intreaga lume.
Marele artist a fost dirijor al Ansamblului “Ciocarlia” avand astfel sub bagheta sa peste 300 de artisti, a compus si a scris doine, printre care cea mai celebra a ramas “Doina de jale”. Aceasta constituie prima rugaciune in muzica instrumentala si este considerata cea mai importanta opera din genul cameral.
In anul 1970 Gheorghe Zamfir formeaza primul taraf concertistic cu care sustine concerte pe scena Teatrului “Vieux Colombier” din Paris. Aici a cantat pentru prima data la 4 naiuri, iar odata cu acest pas important in cariera, artistul a castigat recunoasterea si simpatia unor mari nume precum Sergiu Celibidache, Hanz Holliger, Maurice Bourg, Henry Dutilleux, Jean Pierre Rampal, James Gaulway, Pierre Boulez, Seiji Ozawa, Eric Clapton, Peter Gabriel si multi altii.
Recunoasterea a primit nu numai prin aplauzele furtunoase la scena deschisa a publicului din intreaga lume, ci si prin numeroase distinctii: Medalia Vaticanului, Titlul de Ofiter si Cavaler al Frantei, Belgiei si Luxemburgului, Ordinul Comandorului in Columbia, Diploma Universitatii Don Bosco din Roma, Medalia de aur a Asociatiei din cadrul Academiei de Arta, Stiinte si Litere a Frantei si nu numai.
Aprilie 2010
