Scriitorul Gheorghe Braescu s-a nascut la Iasi pe 29 ianuarie 1871. Urmand o educatie militara in diferite institutii de invatamant, atat in tara ( Institutele Unite din Iasi, Scoala Fiilor de Militari, Scoala de Ofiteri de Infanterie) cat si in Franta ( scoala de subingineri de la Nancy ), Gheorghe Braescu devine sublocotenent.
In 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, ia parte la campania din Transilvania unde este ranit. Fiind luat prizonier in lagarele germane din Stralund, Breseen si Neise, Braescu isi descopera vocatia de umorist. Dupa eliberare se intoarce la Iasi unde isi incepe cariera literara debutand cu o culegere de proza "Vin doamna si domnul gheneral" in 1918.
Ia parte la intalniri culturale si frecventeaza cenaclul lui Eugen Lovinescu, care, interesat de opera scriitorului, ii publica schitele in "Sburatorul". Scrierile lui Braescu vor aparea si in alte preiodice, cateva dintre acestea fiind: "Adevarul literar si artistic", "Universul literar", "Bilete de papagal", "Revista Fundatiilor Regale", "Viata romaneasca", "Romania literara".
Stranse in volume, creatiile umoristice vor fi publicate sub urmatoarele titluri: "Maiorul Botan", "Cum sunt ei", "Doi vulpoi", "Schite umoristice", "Schite vesele", "Un scos din pepeni", "Alte schite vesele".
Gheorghe Braescu a abordat si alte specii literare, dar schitele si nuvelele au fost cele care l-au consacrat. Primul sau roman, "Mos Belea", publicat in 1927, a fost un esec. Nici cu urmatoarele: "Conasii" (1935), "Primii si ultimii pasi" (1939), "Margot" (1942) nu au avut succes.
In 1923 si 1930 Gheorghe Braescu a fost distins cu Premiului Societatii Scriitorilor Romani, premiu acordat pentru schitele sale "Doi vulpoi" (1923) si "Schite vesele" (1924). Scriitorul a murit la Bucuresti pe 15 martie 1949.
A.I.
editor artline.ro
