Pentru Dostoievski, cea mai mare problema a Germaniei este protestantismul ei, faptul ca a protestat fata de lumea romana din trecut, dar si fata de lumea romana a prezentului.
“Problema Germaniei este una singura, ea a existat si inainte, si intotdeauna. Este protestantismul ei. Nu doar formula acestui protestantism, care s-a conturat in timp lui Luther, ci protestantismul ei dintotdeauna, protestul ei permanent impotriva lumii romane (...) impotriva a tot ceea ce a fost Roma si misiunea romana, impotriva a tot ceea ce (...) s-a transmis noii Rome si tuturor popoarelor ce au adoptat de la Roma ideea, formula ce constituie aceasta mostenire. (...)
Dar eu nu am in vedere protestul religios, nu ma opresc la formule tranzitorii ale ideii romane antice, nici la eternul protest german impotriva acesteia. Nu iau decat ideea de baza, care s-a infiripat cu doua milenii in urma si n-a murit de atunci, desi s-a metamorfozat permanent (...) Roma antica a fost cea dintai care a dat nastere ideii unificarii universale a oamenilor si ea a fost prima s-a gandit (si a crezut cu tarie in aceasta posibilitate) s-o realizeze practic sub forma de monarhie universala. Dar aceasta formula a cazut in fata crestinismului, formula, nu ideea. Caci aceasta este ideea umanitatii europene. (...)
Si ce-a facut Germania in acest timp, pe parcursul celor doua mii de ani? Trasatura cea mai caracteristica si esentiala a acestui popor mare, mandru si deosebit, din chiar prima clipa a aparitiei lui in istorie, a constat in faptul ca nu a vrut niciodata sa se uneasca, in menirea si in principiile sale, cu lumea europeana din extremul Occident, adica cu toate popoarele ce au mostenit vocatia Romei antice.”
