Este greu sa epuizam intr-un articol lista filmelor in care Gerard Depardieu a fost implicat, ca actor ori ca producator. Numeroasele sale roluri au atras reprosuri din partea criticilor care au sugerat adesea ca actorul francez ar fi trebuit sa fie mai selectiv, odata cu avansarea in cariera. A avut roluri inegale, a jucat in toate genurile posibile, insa, dincolo de reprosuri, si-a construit o reputatie pe care nimeni nu i-o poate darama.
Gerard Depardieu s-a nascut intr-o familie modesta si a crescut alaturi de cei 5 frati ai sai. A avut o copilarie agitata in care a cochetat mai degraba cu delincventa, decat cu artele la care ajunge tarziu, atras de teatru. In 1970 va avea primul sau rol de cinema in Le Cri du cormoran le soir au-dessus des jonques al regizorului Michel Audiard. O data facuti primi pasi, Depardieu va continua pe acest drum, in 1974, cu un rol in Les Valseuses.
El va colabora si cu regizori italieni; astfel, va juca in 1900 al lui Bertolucci si in La Dernière Femme, al lui Ferreri. Datorita rolului din Le Dernier Métro, al lui Truffaut, obtine in 1981 un premiu Cesar. Apoi, in 1985 va obtine alt primul premiu important, cel de interpretare, la Venetia, pentru rolul din Police.
Gerard Depardieu este cunoscut de publicul cinefil si pentru multele si inegalele roluri istorice. Jean de Florette, in Camille Claudel, joaca in Cyrano de Bergerac – rol care ii aduce multe premii, intre care si o nominalizare la Oscar, in 1990 s.a. Va juca in pelicula Christophe Colomb, a regizorului american Ridley Scott, iar rolurile sale de comedie mai recente sunt in seriile Asterix, atat de dragi copiilor.
Sa amintim la finalul acestui articol, alte cateva filme de dupa 2000, Le Placard si Tais-toi regizate de catre Veber, dar si un rol in Paris je t’aime, destul de slab pentru statura sa.
Acest text despre cariera prolifica a lui Gerard Depardieu ramane deschis pentru ca actorul pare mai energic ca niciodata. Este foarte posibil sa-l revedem intr-o alta serie Asterix, in rolul hazliu al lui Obelix, potrivit publicatiei Le Journal du Dimanche.
O.D.
Aprilie 2010
