Numele George Sand, desi chiar si pentru multi dintre contemporani parea sa fie cel al unui barbat, este de fapt pseudonimul uneia dintre cele mai cunoscute scriitoare din secolul XIX, desi multi dintre criticii de atunci sau de acum sustin ca celebritatea se datoreaza mai mult nonconformismului si apetitului pentru scandal decat valorii literare. Oricare ar fi adevarul, George Sand a reusit sa se impuna intr-o societate dominata de valori si reguli pur masculine, pe care le-a ignorat sau folosit in favoarea sa cand a avut nevoie.
George Sand s-a nascut la Paris pe 1 iulie 1804, numele adevarat fiind Amantine Aurore Lucile Dupin. Din partea tatalui avea o ascendenta nobiliara impresionanta, dupa cum povesteste si in memoriile sale. Stra-stra-bunicul fusese August der Starke (1670-1730), ceea ce era un simbol al nobletii. Dar pentru George Sand era o mandrie adevarata povestea familiei din partea mamei, viitoarea scriitoare privind rangurile nobiliare cu o anumita ironie.
Familia Dupin avea sa treaca in scurt timp prin momente extrem de dificile, definitorii pentru personalitatea micutei Amantine. In 1808 fratele mai mic al lui George Sand, Auguste, a murit. La doar o saptamana dupa aceea tatal a murit la randul sau, in urma unui stupid accident de calarie. Mica Amantine a plecat impreuna cu mama sa la Nohant, unde au locuit impreuna cu bunica. Dar cum cele doua femei, mult prea diferite pentru a se intelege, nu faceau decat sa se certe tot timpul, mama a plecat la Paris. Fetita a ramas sa locuiasca alaturi de bunica sa, urmand sa isi urmeze mama la un moment dat. A fost o promisiune care nu s-a indeplinit, provocand o dureroasa ruptura intre cele doua, reparata doar cu putin timp inainte de moartea mamei.
George Sand a fsot trimisa pentru doi ani la o manastire, unde ar fi trebuit sa ia lectii de bune maniere si sa devina o domnisoara educata si cuminte, in ciuda temperamentului navalnic. Amantine era un copil agitat, iar despartirea de bunica sa a facut-o sa se simta nedorita si furioasa. Relatia dintre cele doua se pare ca era atat de stransa incat in 1821, cand bunica era pe moarte, George Sand a primit de la aceasta o scrisoare in care i se amintea ca isi pierde cea mai buna prietena. Asa si era, iar viitoarea scriitoare a fost afectata profund de pierderea celei care o ingrijise atat de mult timp. Dar moartea bunicii insemna si libertatea de care Amantine intelege sa profite.
In 1822 se casatoreste cu Casimir Dudevant, un barbat mult mai in varsta. Nu a fost o casatorie reusita, fiind mai curand un compromis pe care l-a facut George Sand in urma presiunilor facute de cei din jur, care o avertizau ca va ramane nemaritata. Amintirea acestei aventuri conjugale esuate avea sa o faca mai tarziu sa sustina din toate puterile amorul liber, impotrivitndu-se vehement fie si ideii de casatorie, pe care o vedea ca pe o conventie odioasa pentru femei.
Dupa noua luni de la celebrarea casatoriei George Sand a nascut primul sau copil, un baiat, pe care l-a botezat Maurice. Deja distanta dintre cei doi soti nu mai putea fi depasita, iar Casimir incepuse sa se poarte tot mai rau, incercand chiar sa-si umileasca sotia. Cei doi au divortat oficial in 1836, dar in fapt traiau despartiti de mai multi ani.
Dar nici George Sand nu fusese o sotie model. Considerandu-si sotul un strain pe care il detesta, a avut mai multe legaturi amoroase, iar in 1828 s-a nascut fiica sa, Solange, fara ca macar mama sa stie exact cine era tatal. In 1830 George Sand s-a indragostit de Jules Sandeau, pe atunci student la Drept, o pasiune care a facut-o sa sfideze orice conventie si orice regula, spre furia tacuta a sotului, care deja se refugiase in alcool. George Sand a mers pana la a-si aduce iubitul in casa in timpul noptii, ceea ce ar fi starnit un scandal imens daca incornoratul Casimir nu ar fi fost prea beat pentru a-i mai pasa.
In 1831 George Sand a plecat la Paris, unde s-a angajat la "Figaro", prima sa activitate literara oficiala. Bineinteles ca si aici lucra alaturi de iubitul ei, Jules Sandeau. Primele materiale publicate au fost semnate cu pseudonimul J. Sand, o dovada de pasiune. Ulterior avea sa aleaga ca pseudonim definitiv George Sand, la sfatul editorului semnand astfel primele compozitii literare. Din aceasta perioada George Sand a capatat si obiceiul de a vorbi despre sine ca despre un barbat. Spre stupefactia societatii pariziene, oricum mai liberala decat altele, a inceput sa poarte haine barbatesti si cizme, sa fumeze tigari tari, a avut nenumarati amanti si se pare chiar o relatie cu actrita Marie Dorval.
La doar un an dupa ce se angajase la "Figaro" a publicat primul sau roman, "Indiana", care s-a bucurat de un deosebit succes. Dar George Sand nu s-a oprit aici, sase luni mai tarziu avand deja gata prima versiune a noii sale carti, "Valentine". Cel de al treilea roman, "Lelia", a produs un scandal serios, ceea ce a transformat-o imediat intr-o celebritate literara. A inceput sa frecventeze saloanele si localurile unde se intalneau marii scriitori ai Frantei, ajungand sa fie foarte bine platita si pusa alaturi de Balzac, Hugo sau Dumas.
In 1833 l-a cunoscut pe Alfred de Musset, un tanar scriitor considerat de multi un talent autentic. Au avut o relatie care a durat mai putin de un an. Prima ruptura importanta a avut loc la Venetia, unde cei doi indragostiti s-au decis sa calatoreasca pentru a scapa de tumultul si barfele din Paris. Acolo George a incercat sa lucreze cat mai mult, inspirata de atmosfera pariziana, dar Alfred a preferat compania prostituatelor si alcoolul. Cand Musset s-a imbonavit, George Sand s-a indragostit si a avut o scurta legatura cu medicul care il ingrijea pe scriitor. A ramas cu medicul, iar Musset a plecat furios la Paris. Goerge Sand impreuna cu noul sau iubit s-au intors la Paris in 1834, unde scriitoarea s-a impacat cu Musset. Dupa o perioada de certuri, despartiri si impacari, Sand a rupt definitiv relatia.
George Sand era una dintre prietenele apropiate ale compozitorului Franz Liszt. Alaturi de acesta si de iubita lui de atunci, contesa d'Agoult, Sand a calatorit in 1836 in Elvetia, una dintre rarele perioade de fericire pe care si le-a permis scriitoarea. Anul urmator Sand isi pierdea si mama, chiar dupa ce cele doua, despartite pret de ani buni, reusisera sa reia oarecum relatia.
La jumatatea deceniului al patrulea al secolului XIX, George Sand publica cea mai buna carte a sa, "Consuelo". In timpul revolutiei din 1848 o gasim din nou la Paris, alaturi de membrii guvernului provizoriu. Ani de zile Sand sustinuse egalitatea intre barbati si femei, intre saraci si bogati, asa ca nu era de mirare sustinerea acordata socialistilor republicani. Dupa inlaturarea acestora si represiunea care a urmat, Sand se confrunta cu varianta exilului sau a inchisorii. A ales o cale de mijloc, adaptandu-se si gusturilor publicului, si a renuntat la subiectele politice si religioase. Era un compromis necesar daca mai dorea sa fie o prozatoare de succes.
George Sand a fost o adevarata personalitate a societatii pariziene, numarand printre prietenii ei figuri marcante precum Honore de Balzac sau compozitorul Frederic Chopin, cu care a avut si o tumultoasa poveste de iubire.
In ultima perioada a vietii sale a purtat o intensa corespondenta cu scriitorul Gustave Flaubert, care a scris pentru ea, in onoarea prieteniei lor, nuvela "Ein einfaches Herz", pe care i-a si trimis-o pentru o critica. Dar George Sand nu a mai apucat sa citeasca povestirea. A murit pe 8 iunie 1876, dupa o scurta suferinta.
A scris enorm, opera sa fiind compusa din aproximativ 180 de volume si nenumarate articole de presa. Corespondenta sa, care numara peste 40 000 de scrisori - din care s-au pastrat aproape 15 000 - arata ca lucra aproape opt ore pe zi, scriind zilnic, chiar si in anii batranetii.
