George Romney (26 decembrie 1734 - 15 noiembrie 1802), pictor portretist britanic.
Considerat in general ca al treilea in ierarhia portretistilor secolului XVIII, dupa Joshua Reynolds si Thomas Gainsborough, fiind foarte apreciat si la moda in epoca, desi cu un stil repetitiv si monoton, dar rafinat.
Reprezentant tipic al picturii engleze de la sfarsitul secolului XVIII, a fost pentru un timp elevul lui James Crank. Intre 1755 - 1757 Romney a fost elevul lui Christopher Steele, apoi si-a inceput cariera artistica modest, realizand portrete la comanda. Pleaca la Londra in 1762, iar la putin timp dupa aceea castiga un premiu din partea Society of Arts pentru o lucrare istorica, dar aproape imediat alege sa se dedice exclusiv portretisticii.
Pleaca la Paris in 1764, unde se va imprieteni cu Joseph Vernet, devenind si un admirator al lui Nicolas Le Sueur. in 1773 ajunge in Italia, unde va ramane pret de doi ani, descoperind entuziast compozitiile vechilor maestri. Un spirit introspect si sensibil, prefera sa se tina la distanta de alti artisti si mai ales de Academia Regala, preferand sa isi gaseasca prieteni in cercurile literare si filosofice ale vremii.
In 1871 sau 1872 o cunoaste pe Emma Hart (mai tarziu Lady Hamilton), pentru care va avea o fascinatie intensa. Aceasta va fi sursa de inspiratie pentru mai mult de 50 de tablouri, toate pictate din memorie de catre artist, tablouri in care Emma se afla in diferite roluri intr-o lume imaginara.
