Prozatorul si dramaturgul roman George Mihail Zamfirescu, cu numele adevarat Gheorghe Petre Mihai, s-a nascut pe 13 octombrie 1898 la Bucuresti. Dupa ce absolva Liceul D. Cantemir din orasul natal se inscrie in 1917 la Scoala de Ofiteri de Rezerva din Botosani.
Zamfirescu debuteaza ca poet in 1918 cu poezia "Versurile mele", semnata cu pseudonimul Gemi Zamin, in revista Literatorul. Doi ani mai tarziu infiinteaza cu un grup de prieteni "Societatea Tinerilor Scriitori Romani" si gazeta "Eroii patriei".
Din 1922 se stabileste pentru doi ani la Satu-Mare, unde ocupa postul de functionar al Asigurarilor sociale si infiinteaza Societatea pentru teatrul si cultura romaneasca. Din aceasta perioada dateaza si primele sale incercari in proza. Scrie nuvele, ce vor fi grupate in volumul "Gazda cu ochii umezi" (1926), romanul inspirat din atmosfera primului razboi mondial, "Flamura alba" (1924) si piese de teatru.
Zamfirescu desfasoara si o intensa activitate publicistica, semneaza cronica dramatica in revista Vremea, este redactor la Facla, Adevarul si Dimineata si colaboreaza cu articole la Romania noua si la Universul literar.
George Mihail Zamfirescu scrie ciclul epic "Bariera", dedicat periferiei bucurestene, alcatuit din patru romane: "Maidanul cu dragoste" (1933), "Sfanta mare nerusinare" (1935), "Cantecul destinelor" (1939) si "Bariera" (publicat postum).
Un tablou al aceleiasi periferii este redat si in comedia tragica "Domnisoara Nastasia" (1927). Dramaturgia scriiitorului este completata de piesele: "Cuminecatura" (1925), "Idolul si Ion Anapoda" (1935), "Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el" (1939), culegerea de articole despre teatru "Marturii in contemporaneitate" (1938).
Ca prozator a mai scris: "Miss" (1942), "Madona cu trandafiri" (1931), "Cantecul destinelor" (1938). George Mihail Zamfirescu a decedat pe 8 octombrie 1939 la Bucuresti.
Sursa foto: wikisource.org
A.I.
editor artline.ro
