Biografie Cosbuc George
George Cosbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, jud. Bistrita-Nasaud, azi George Cosbuc - m. 9 mai 1918, Bucuresti) a fost primul mare poet dat romanilor de Transilvania, fiind membru titular al Academiei Romane din anul 1916.
Poetul este al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Cosbuc si al Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilaria si-o va petrece la Hordou, in orizontul mitic al lumii satului, in tovarasia basmelor povestite de mama sa.
Primele notiuni despre invatatura le primeste de la taranul Ion Gurita, dintr-un sat vecin, despre care Maria Cosbuc auzise "ca stie povesti". De la batranul diac Tanasuca Mocodean, Cosbuc invata a citi inca de la varsta de cinci ani.
Poetul si-a inceput studiile la scoala primara din Hordou, in toamna anului 1871, pe care, din motive de sanatate, le intrerupe dupa clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a si a III-a, urmeaza cursurile scolii din Telciu, comuna mare pe Valea Salautii, invatand germana cu unchiul sau Ion Ionascu, directorul scolii.
In clasa a IV-a (1875), se afla la Scoala Normala din Nasaud, pe care o absolva pe data de 21 iunie 1876. In toamna acestui an, Cosbuc se inscrie in clasa I a Gimnaziului Fundational din Nasaud; atunci are si primele contacte cu operele scriitorilor romani si cu literatura universala: Lenau, Heine, Chamisso si altii. La liceul din Nasaud erau profesori cu o pregatire serioasa, se punea accent pe studiul limbilor si al literaturilor clasice si Cosbuc si-a format aici o temeinica baza pentru cultura sa.
Incepe sa scrie versuri si activeaza in societatea de lectura Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) fiind membru extraordinar. In clasa a VII-a, Cosbuc este ales vicepresedinte al societatii, iar la 2 octombrie 1883 devine presedinte.
Publica in paginile revistei Muza someseana (1882 - 1883) primele poezii, citeste la sedintele societatii traduceri din Petofi si o poveste populara, in 600 de versuri, Pepelea din cenusa. Contactul cu literatura clasica, mai cu seama latina, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea fata de folclorul romanesc si fata de cartile vechi ii marcheaza, din aceasta perioada, destinul creator.
In mai 1884 isi sustine examenul de bacalaureat, dupa trecerea acestuia, in toamna anului 1884, se inscrie la facultatea de Filosofie si Literatura a Universitatii maghiare din Cluj, care avea pe atunci si o catedra de limba romana.
A continuat studiile clasice, frecventand cursurile de istoria Greciei vechi, traducere si interpretare de Scrieri alese din Cicero, Teoria si Istoria retoricii la greci si romani, Sintaxa greaca si istoria literaturii latine.
A fost numit in comitetul Societatii Iulia a studentilor romani; isi incepe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884). In noiembrie 1886, bolnav si confruntat cu diverse dificultati materiale, nu mai figureaza printre studentii clujeni, frecventand doar anumite cursuri universitare. Continua colaborarea la Tribuna, publicand "Fata craiului din cetini", "Draga mamei", "Dragoste pacurareasca".
Ioan Slavici, directorul Tribunei, il cauta personal la Cluj pentru a-l atrage in redactia revistei si pentru a stabili cu el o eventuala colaborare. Publica la revista din Gherla Cartile sateanului roman, continua sa tipareasca in Tribuna povesti si basme versificate ("Fulger", "Braul Cosanzenii", "Tulnic si Lioara"), corespondeaza cu Slavici, care il cheama la Sibiu, in redactia ziarului. Din vara anului 1887 poetul incepe sa lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurandu-se astfel o etapa hotaratoare in formatia sa.
