Poetul roman George Alboiu s-a nascut pe 6 iulie 1944 in Roseti, judetul Ialomita. A absolvit Liceul „Nicolae Balcescu" din Calarasi in 1963 si Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti in 1969. Dupa terminarea studiilor se angajeaza redactor la „Almanahul literar" al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar dupa 1972 este redactor la „Almanahul literar" al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
George Alboiu publica primele versuri in 1964 in paginele revistei Luceafarul. A realizat colaborari si cu alte periodice ale vremii, printre care se numara: „Romania literara", „Viata romaneasca", „Convorbiri literare" si „Steaua". Volumul de debut, intitulat “Campia eterna” a fost publicat in 1968. Simbolul campiei se regaseste si in poemele urmatoarelor volume: Drumul sufletului (1970) si Poemele campiei (1978), cel din urma fiind distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1979).
Alboiu a scris si carti de critica, un volum reprezentativ este “Un poet printre critici” aparut in 1979. In aceasta carte isi expune opinia despre numerosi autori, Geo Bogza, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu si Adrian Popescu se numara printre acestia. Opera poetului este completata de volumele: Cel pierdut (1969), Drumul sufletului (1970), Joc in patru (1970), Stalpi (1974), Cantarea Romaniei (1977), Metoda soimului (1981), etc.
A.I.
editor artline.ro
