Geo Dumitrescu (18 mai 1920 - 28 septembrie 2004) poet, director al revistei Romania literara. A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, impunandu-se in lumea literara inca din primul an de studii.
Debuteaza, in 1941, la doar 21 de ani (cu Placheta aritmetica). Cinci ani mai tarziu ii apare Libertatea de a trage cu pusca si continua cu poeme scrise intre anii 1940-1943.
Publicat dupa incheierea razboiului, volumul (care purta initial titlul Pelagra) a fost scris in timpul acestuia, insa cenzura ii interzisese aparitia. Volumul urmator, Nevoia de cercuri care apare abia in 1966 reia, intr-o anexa, Libertatea de a trage cu pusca. Vor urma ciclul de poeme erotice "Furtuna in Marea serenitatii", precum si ulterior "Jurnal de campanie" (1974), "Africa de sub frunte" (1978), "Versuri" (1981), "As putea sa arat cum creste iarba" (1989), "Cainele de langa pod" (1997), "Poezii" (2000). Cu acelasi talent inegalabil, a talmacit din poezia universala (franceza, africana, sud-americana, chineza s.a., dupa cum, singur sau in colaborare a tradus numeroase romane si volume de proza.
Geo Dumitrescu a fost si un talentat gazetar, profesiune careia i s-a dedicat inca din tinerete, cand a fost redactor la ziarul "Timpul", apoi la mai multe ziare si reviste literare, dintre care amintim "Flacara", "Almanahul Literar" ( din Cluj), "Gazeta literara" (devenita "Romania Literara").
De condeiul sau inspirat s-au bucurat si alte publicatii, incepand cu "Vremea", "Curentul literar", "Kalende", "Revista Fundatiilor Regale", "Viata Romaneasca" si continuand cu revistele "Contemporanul" si "Luceafarul". Rubrica "atelier literar", sustinuta ani la rand, ramane ca un model de orientare a debutantilor, cu o generoasa exigenta.
Membru al Societatii scriitorilor din Romania, Geo Dumitrescu a fost membru fondator al Uniunii scriitorilor din Romania si secretar al PEN din Romania si a fost distins cu mai multe premii, incununate cu premiul "Omnia"in anul 2000. In anul 1993 fost ales membru corespondent al Academiei Romane.
