Pe 6 februarie 1908 se naste la Blejoi Gheorghe Bogza, viitorul scriitor Geo Bogza, fiul lui Alexandru Bogza si al Elenei Rhea Silvia. Este jurnalist, poet, publicist, teoretician al avangardei, scriitor roman.
Si-a facut studiile primare la Ploiesti, apoi a urmat Scoala de Marina din Galati si Constanta, insa visul de a deveni marinar nu i se indeplineste. In 1926 se stabileste la Bustenari, judetul Prahova, unde ia contact cu gruparea avangardista, si unde isi cunoaste viitoarea sotie, pe Elisabeta.
Debuteaza in 1928 cu poezia Mea culpa, in primul numar al revistei Campina, iar un an mai tarziu ii apare primul volum de versuri, Jurnal de sex. In 1929 incepe colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care se numara si revistele Unu si Bilete de papagal, in care se semnseaza cu numele de George Bogza si Andre Far.
In 1933 ii apare Poemul invectiva, pentru care, un an mai tarziu, este condamnat si inchis la Vacaresti, sub acuzatia de „pornografie”. A doua condamnare o primeste in 1937, de aceasta data pentru volumul de poezii Ioana Maria, plangerea fiind facuta de Academia Romana.
In calitate de ziarist realizeaza calatorii in Spania si Franta, si trimite pentru Lumea romaneasca ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.
Din 1955 este membru al Academiei Romane si membru in Consiliul National pentru Apararea Pacii. In 1971 este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste iar in 1978 primeste Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. Sub semnatura lui Geo Bogza apar reportajele: Cartea Oltului (1945), Tari de piatra, de foc, de pamant (1939),Tara de piatra (1946), Oameni si carbuni in Valea Jiului (1947), Veneam la vale (1942). Scriitorul se stinge din viata pe 14 septembrie 1993, la Spitalul Elias din Bucuresti.
A.I.
Noiembrie 2016
