O alta clauza a aceluiasi regulament priveste secretizarea proiectelor: ceea ce noteaza juriul sunt niste scenarii despre care nu stiu nici cine le-a scris, nici cine le regizeaza, nici cine le produce - in consecinta, nu pot in nici un caz lua in considerare notiuni precum decupajul regizoral sau capacitatea echipei artistice si a casei de productie de a transforma textul in film. ACRO contesta acest principiu, pentru ca "un scenariu nu poate fi judecat separat de autorul sau/ si de regizorul care il va realiza. Este vorba de un concurs de proiecte cinematografice, si nu de unul literar", insa Ioan Carmazan, vicepresedinte UARF (Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film), prezent la negocierile asupra regulamentului, afirma ca Asociatia Cineastilor e responsabila si pentru ideea acestei secretizari. Dincolo de chestiunea paternitatii, ceea ce i-a propulsat atat de sus pe lista finantarilor pe Nicolaescu ori Adrian Popovici (autorul "Liceenilor": filmele acestei serii au avut, si ele, milioane de spectatori) au fost cele doua prevederi regulamentare, coroborate cu experienta redusa ori inexistenta a unora dintre membrii juriului pentru fictiune (George Balaita n-a lucrat in film, Marin Vladimir, un distribuitor onorabil de la GlobMedia, n-are de ce sa fie specialist in pure scenarii, iar Radu Nicolae nu are experienta).
Desecretizare pe toate planurile
In ultimele zile, "palmaresul" pe 2006 al concursului CNC a starnit o serie de proteste, deschisa de anuntul regizorului Cristi Puiu ca renunta la finantarea primita in 2005 pentru filmul "Hrana pentru pestii mici" si ca nu va mai participa la nici o alta sesiune de finantare. Thomas Ciulei a hotarat si el sa boicoteze CNC-ul. 15 critici independenti de film au cerut, joi, anchetarea modului in care s-a desfasurat concursul si suspendarea temporara a directorului CNC si a consilierei ministeriale Cornelia Palos. Asociatia Cineastilor a cerut, tot joi, desecretizarea proiectelor si a juriului, verificarea competentei juriului, jurizarea separata a coproductiilor si analiza publica a rezultatelor concursurilor din perioada 2000-2006, iar un grup de intelectuali a lansat o petitie on-line impotriva rezultatelor concursului, semnata de artisti, jurnalisti si cinefili. Sorin Iliesiu (si el, exclus de pe lista castigatorilor) ne-a trimis o scrisoare prin care cerea ca "regulamentul concursurilor CNC sa fie schimbat astfel: 1) cei care (in ultimii 5-10 ani) au facut cu sprijin financiar de la CNC filme jenante sau rusinoase pentru cultura Romaniei (precum Sergiu Nicolaescu) sa nu mai aiba acces la sprijinul financiar al CNC - subordonat Ministerului Culturii; 2) cei care au facut filme exceptionale, onorand cultura Romaniei (precum Cristi Puiu) sa aiba din oficiu acces la sprijinul financiar al CNC. Sunt sigur ca un artist precum Cristi Puiu nu isi va risca niciodata prestigiul (reconfirmat de altfel de toate cele trei filme ale lui)" (textul integral al scrisorii, pe site). Un alt regizor care nu a primit bani in 2006, Mihai Mihaescu, se intreaba si el retoric, intr-un protest trimis ziarului ZIUA: "Daca ne uitam in lista proiectelor promovate vom observa ca unele case de productie au castigat cate trei si chiar patru proiecte. Cum sa nu ne intrebam, in atare situatie, daca a fost sau nu corect, acest concurs?" (textul integral, pe site)
Filmul romanesc de toate varstele, dependent de banii publici
In spatele tuturor acestor reactii, realitatea finantarilor CNC se dovedeste foarte dura, iar intrebarile, foarte multe.
Una din aceste realitati e ca, desi a primit finantare odata cu "Hartia va fi albastra" (a carei premiera a avut loc in toamna lui 2006) si ar trebui finalizat, conform contractului cu CNC, cel tarziu in aprilie 2007, la "Hrana pentru pestii mici" al lui Cristi Puiu inca n-au inceput pregatirile.
Puiu ori se pedepseste singur, ori nu avea de gand sa lucreze la proiect, caci renuntarea la banii CNC inseamna mai mult ca sigur ca filmul nu va mai fi facut: desi, teoretic, finantarea publica acopera maximum 20% din costurile directe de productie, in termeni reali e vorba de mult mai mult - 59% in cazul "Mortii domnului Lazarescu" (care a primit, in 2004, 980.000 RON).
Pentru majoritatea productiilor, CNC acopera cea mai consistenta parte a cheltuielilor: 65% pentru "Sistemul nervosi al lui Daneliuc, 58% pentru "15" al lui Nicolaescu, ba chiar 80%, in cazul unui scurt-metraj cum e "Challenge Day" al lui Napoleon Helmis, dar numai 44% pentru "Canton" al lui Constantin Popescu, pe scenariul lui Cristian Mungiu. Doar in cazul lui "Second-Hand" al lui Dan Pita procentul coboara sub 20 (18%, insa in situatia unui buget aiuritor de peste 3,5 milioane RON), iar pentru coproductia "Marele jaf comunist" (documentar de Alexandru Solomon), CNC a dat 26% (conform Raportului CNC pe 2004-2005). Altfel spus, pe langa faptul ca o finantare nationala e un cec in alb in ochii producatorilor, al directorilor de festival si chiar al distribuitorilor straini, in ciuda declaratiilor de independenta, cinematografia romaneasca de toate varstele e dependenta de banii publici.
Nici o explicatie pentru proiecte nerealizate
O intrebare ar fi, totusi, cat de mult isi doresc regizorii romani sa faca aceste filme. Pe de o parte, multi (in frunte cu Sergiu Nicolaescu) depun la concurs mai multe proiecte decat ar putea sa faca intr-un interval de timp dat (ceea ce denota o gandire de genul "poate pica": le e indiferent pentru ce film obtin bani, cata vreme ii obtin), pe de alta parte, unii aplica pentru un nou proiect inainte de a fi cat de cat gata cu cel dinainte (finantat tot de CNC). In aceasta situatie se gasesc, din pacate, si Cristian Mungiu (care trebuia sa fi facut "Amintiri din Epoca de Aur"), si Tudor Giurgiu (care mai are de facut un scurt-metraj). Asa se face ca, din 15 lung-metraje finantate in 2005, plus restantele din 2004, doar 12 erau susceptibile de a avea premiera in 2006, iar pana la 31 iulie fusesera lansate sase lung-metraje. Pentru filmele care nu se mai fac, banii raman la CNC si sunt redistribuiti, dar asta nu inseamna ca alte proiecte, depuse odata cu cel finantat si nerealizat, au o a doua sansa. Ramane, de asemenea, un mister si de ce accepta CNC intrarea in competitie, la aceeasi categorie, a unor autori care nu si-au respectat contractul (Nicolaescu a pierdut pe traseu documentarul "Afganistani si nici cel despre Amza Pellea n-o duce prea bine), si cat de responsabili sunt acei regizori care blocheaza bani publici fara o motivatie puternica de a face un film. Nu a fost data pana acum nici o explicatie pentru fenomenul "filme nefacutei: oamenii anunta cat mai confidential ca renunta la bani si nimeni nu e sanctionat cumva.
Corneliu Porumboiu facuse, dar nu lansase inca "A fost sau n-a fost" cand a obtinut 12 milioane RON pentru un film de debut numit "Despre ingeri si par". Conform CNC, Porumboiu a trimis o scrisoare spunand ca renunta la bani, probabil pentru ca era nemultumit de scenariu. Era singurul castigator la lung-metraj de debut; dupa contestatii, debutul lui Corneliu Gheorghita a primit doar 300.000 RON.
Iar Napoleon Helmis, dupa ce, in 2004, a lasat toata presa sa strige impotriva finantarii peliculei sale pe un scenariu de C.V. Tudor, a informat CNC ca nu poate face filmul din motive de sanatate.
Intre timp, haosul continua: notiunea de "credit pentru dezvoltarea de scenariu" e ambigua pentru multi (membru al juriului, Dinu Tanase crede ca e vorba de un credit de cercetare de teren - "si de ce cercetare are nevoie Cristi Puiu pentru blocurile din Bucuresti?"), protestele lui Puiu au transformat discutia intr-un conflict la persoana, iar la intrebarea cat de bine functioneaza un concurs care-i pune la coada listei pe Radu Jude si Razvan Radulescu, Dumitru Budrala, Ileana Stanculescu si Sorin Iliesiu toata lumea a uitat sa raspunda.
Raspunsuri ar fi doua: fie, desi au dovedit ca fac filme bune, nu sunt in stare sa scrie un scenariu in conformitate cu standardele romanesti, fie juriul nu e in stare sa judece un scenariu conform cu standardele internationale (si a fost in mod expres - ori iresponsabil - ales astfel, la incrancenarea cu care se ascunde identitatea conducerii Asociatiei Romane pentru Film si Teatru).
CNC a ajuns sa ruleze la fiecare concurs aproximativ 5,5 milioane de euro (20 milioane RON); in 2004 si 2005 au fost lansate opt filme romanesti pe an, in 2006 au reusit sa treaca de zece; dintre filmele de fictiune, trei lung-metraje (unul - "A fost sau n-a fost?" -, fara finantare CNC) si un scurt-metraj au avut succes international si nici unul nu a umplut salile din Romania.
Adevarul CNC in declaratii
Intr-un interviu publicat la sfarsitul anului trecut in revista "Observator cultural", Valerian Sava si Ovidiu Simonca i-au pus lui Eugen Serbanescu intrebarea: "Poate fi schimbat raportul intre filme bune si filme proaste?". Raspunsul a fost:
"Totul pleaca de la scenaristi. Parte din strategia de care m-ati intrebat este si organizarea periodica a unor cursuri de scenaristica, sa se invete cum se scrie un scenariu de film. Vrem ca aceste cursuri de scriere a scenariilor sa fie facute de oameni de la BBC sau din alta parte, din strainatate, profesionisti in domeniu. (...) In Romania, nu avem o scoala de scenarii de film. (...) E un gen putin separat de cel in care scrii proza."
Din juriul concursului CNC din 2006 a facut parte un mare prozator care nu a scris si nu a comentat niciodata un scenariu de film, dar care a trebuit sa se pronunte in privinta calitatilor scenaristice ale unor materiale semnate de Cristi Puiu si Razvan Radulescu. Razvan Radulescu preda scenaristica la o importanta scoala de film din Germania. Impreuna cu Puiu, a fost nominalizat de doi dintre cei trei critici chestionati de "New York Times" ca fiind autorul unuia dintre cele mai bune trei scenarii originale ale unor filme lansate in SUA in 2006. "Principii de viata", notat de juriu cu 6,07, a primit in 2006 o finantare "Balkan Fund"; autori sunt Radulescu si Alex Baciu, co-scenaristi (alaturi de regizorul Radu Muntean) ai filmului "Hartia va fi albastra".
"Persoane cu notorietate"
Ministrul Adrian Iorgulescu, pentru agentia Mediafax: "Majoritatea membrilor juriului sunt persoane cu notorietate".
Solicitat de ziarul ZIUA, CNC nu a dorit sa dea informatii privind CV-urile profesionale ale lui Radu Nicolae si Mircea Sanpetru (membri ai juriului ramasi un mister chiar pentru oamenii de film), pe motiv ca au fost numiti de ministrul Culturii si furnizandu-ne, in schimb, datele lor de contact. Cel mai tanar dintre participantii la jurizare, Radu Nicolae (fiul unei regizoare de film, Cristiana Nicolae, emigrata in Canada la inceputul anilor '90), a jucat in "Miss Litoral" de Mircea Muresan (1990), in serialul canadian "Sirenele" si alte doua filme necotate de imdb.com (cea mai mare baza on-line de date cinematografice) si a scris, impreuna cu Alex Iordachescu, scenariul scurt-metrajului (32 de minute) elvetian "Les Demolisseurs". Din cauza omonimiei perfecte, tanarul (nascut in 1969) a fost confundat cu un alt Radu Nicolae, actor in filmul "Mihai Viteazul" din 1970.
Radu Nicolae si Mircea Sanpetru (despre acesta in continuare nu se stie nimic) au fost propusi de o organizatie profesionala (Asociatia Romana pentru Film si Teatru) necunoscuta ("mafiot-fictiva", o numeste Valerian Sava) si au fost preferati de ministru lui Carmazan, Laurentiu Damian, Vlad Leu (acestia din urma, propusi de UCIN).
Cel mai notoriu dintre membrii juriului de fictiune, George Balaita, nu a fost propus de nici o uniune de creatie identificabila (nici de cinema, nici scriitoriceasca).
In comunicatul CNC (integral pe site), se afirma ca: Fondul cinematografic nu este alimentat cu bani publici in sensul in care nu este alimentat cu bani de la buget."
Banii publici nu reprezinta exclusiv contributiile la buget ale cetatenilor (bugetul insusi e alcatuit in mare parte din impozite si taxe platite de agenti economici). Banii publici reprezinta fondurile cu care sunt alimentate si pe care trebuie sa le administreze in folosul cetatenilor institutiile publice. Bani publici sunt si fondurile europene primite de statul roman, si Fondul Cultural National, si Fondul National al Cinematografiei. Daca nu vin de la buget, nu inseamna ca despre banii CNC n-are nimeni a da socoteala societatii, intru al carei bine cultural trebuie ei cheltuiti.
