Povestea acestei celebre marci incepe in 1893, cand doi veri, Theophile Bader si Alphonse Kahn, s-au hotarat sa deschida un nou magazin la Paris, in chiar locul unde se intretaiau strazile Lafayette and Chausee d'Antin, un cartier bun pentru afaceri. In apropiere se inaugurase recent si gara Saint-Lazare, asa ca numarul potentialilor clienti avea sa creasca tot mai repede, veniti din suburbiile Parisului sau din provincie. O mina de aur pentru cei doi negustori.
Pozitia magazinului, in chiar centrul unui cartier foarte activ a facut ca numarul clientilor sa fie de la o zi la alta mai mare, pana in punctul in care extinderea a devenit mai mult decat obligatorie. De la bun inceput, la Galeriile Lafayette au venit atat doamne din inalta societate, foarte pretentioase si dorind doar ce era mai bun, cat si functionare, vanzatoare si femei cu o conditie modesta, pentru ca fiecare avea ce gasi in magazin, la preturi pe masura.
In 1896 cei doi veri, parteneri intr-o afacere de succes, au cumparat toata cladirea de la nr .1 pe Rue Lafayette, iar in 1905 aveau sa cumpere si cladirile de la numerele 38 - 40 - 42 de pe Boulevard Haussmann si 15 de pe Rue Chaussee d'Antin. O investitie ce se va dovedi necesara.
In 1906, Theophile Bader ii comanda celebrului arhitect Georges Chedanne un proiect pentru viitorul magazin din strada Haussmann, un proiect ce trebuia sa fie in egala masura modern si clasic, sa exprime personalitatea magazinului si in ton cu cladirile din jur. Proiectul, continuat de Ferdinand Chanut (unul dintre ucenicii lui Chedanne), a transformat radical grupul de cladiri din Haussmann, Chausee d'Antin, Mogador si Provence, rezultatul fiind inspirat de conceptul bazarelor orientale. Se va dovedi, in ciuda exotismului, o idee excelenta, iar numarul cumparatorilor si faima magazinului vor creste mai repede decat era de asteptat.
In octombrie 1912 deschiderea noului magazin va fi un adevarat eveniment, amplu reflectat in presa vremii, atragand mii de curiosi. Proiectul arhitectural era impresionant, un adevarat templu al cumparaturilor, cu cinci etaje ticsite, balcoane ample si mai ales un dom de sticla, fiind prezentat in reclame ca un triumf al modernului. Realizat in maniera neo-bizantina, domul din sticla, inalt de 33 metri - deci de dimensiuni uluitoare - era alcatuit din 10 ferestre pictate, sustinute de cadre metalice impunatoare si decorate cu motive florale. Balustradele de la parter, impodobite de asemenea cu frunze, erau realizate de Louis Majorelle, care realizase si alte decoratiuni. S-au folosit lumini aurii, in locul celor clasice, dand stralucire magazinului, devenind cu atat mai atragator. In total, Galeriile Lafayette aveau 96 de departamente.
In afara marfurilor deja traditionale pentru Galeriile Lafayette, cumparatorii puteau gasi marfuri moderne, articole de fotografie, mobilier, valize, jucarii, servicii de masa. La etaj, magazinul avea o ceainarie, o mica biblioteca si chiar un salon de coafura, pentru clientele care doreau sa se relaxeze. De pe terasa magazinului, aflata pe acoperis, privelistea era superba.
Un accent deosebit s-a pus si pe vitrinele magazinului, care trebuiau sa atraga clientii prin asezarea ingenioasa a marfurilor in luminile atent plasate. Din start Galeriile Lafayette ieseau in evidenta, mai ales pentru doamne, prin varietatea ametitoare de materiale si accesorii, de la cele scumpe, foarte greu de gasit, la cele ieftine, accesibile oricui, dar la fel de frumoase.
Magazinul fusese gandit din start ca un loc de prezentare pentru noile tendinte in materie de tesaturi si modele. Iar pentru a reusi asa ceva, a fost nevoie de o linie proprie de productie, unde sa fie realizate modele si materiale exclusiv pentru Galeriile Lafayette. Cum Bader stia foarte bine ca moda se schimba tot timpul, iar gusturile clientelor sale nu sunt niciodata la fel, accentul s-a pus pe schimbarea periodica a ofertelor magazinului. In afara marfurilor deja traditionale si adorate de doamne, la Galeriile Lafayette au aparut si haine barbatesti, mobilier, un magazin de jucarii si unul de servicii de masa.
Dar dincolo de diversitatea si rafinamentul produselor, cei doi stiau foarte bine ca pentru o afacere de succes este nevoie de reclama. Reclama ce trebuie sa fie, inainte de orice, inspirata si de efect. Iar unele dintre ideile care au impus imaginea magazinului aveau sa fie cu adevarat iesite din comun. Una dintre ele a fost cel putin ciudata : magazinul oferea un premiu de 25.000 de franci (o suma deloc de neglijat) aviatorului care ar fi putut sa aterizeze pe impresionanta terasa a cladirii. Desi oferta fusese facuta inainte de Primul Razboi Mondial, abia pe 19 ianuarie 1919 un anume Jules Vedrines a reusit. Plecand de la Issy-Les-Moulineaux, la bordul unui aeroplan Gaudron G3, curajosul a reusit sa aterizeze pe terasa in jurul orei 13.00, fiind aclamat ca un mare invingator. A primit ravnitul premiu, dar si o amenda de 16 franci, pentru ca zburase deasupra Parisului fara aprobare si aterizase intr-un loc interzis.
Din pacate pentru entuziastii patroni, criza economica si in special razboiul au facut ca Galeriile Lafayette sa supravietuiasca la limita. Totusi, magazinul nu a fost inchis, ceea ce a reprezentat in sine un succes.
In perioada postbelica, Galeriile Lafayette au revenit in forta. In 1948, pe 4 iulie, Andre Labarthe zbura din Anglia cu un aeroplan, aterizand pe terasa magazinului, un nou truc publicitar ce reedita succesul trecutului. Dar marea lovitura de imagine data de Galeriile Lafayette a avut loc in 1950, cand Edith Piaf, vedeta favorita a Frantei, a acceptat sa sustina un mic concert aici. Traficul in zona a fost complet blocat de miile de curiosi, care venisera special pentru Edith Piaf, iar Galeriile au beneficiat de cea mai buna campanie publicitara posibila. Intre 1952 - 1956 au fost instalate primele ascensoare, s-a renuntat la unele elemente interioare, iar magazinul a fost extins cu doua noi etaje. In anii '50 la Galeriile Lafayette a fost introdus si un nou concept comercial, fiind lansata o serie de expozitii in maniera italiana, expozitii ce prezentau tari din intreaga lume, cu traditiile, arta, stilul de viata si aspectele specifice, reunind adesea exponate, teme, obiecte cu totul straine si necunoscute francezilor. A fost inca o idee de mare succes, iar Galeriile Lafayette au inceput sa fie frecventat si de cei nu foarte atrasi inainte de cumparaturi. Nu avea sa fie si ultima idee originala.
In 1958 este lansata o noua campanie, 3J, "ziua diferita de celelalte", initiativa care s-a bucurat de un mare succes, stabilind o traditie : trei zile in care anumite produse, de foarte buna calitate, sunt vandute la preturi foarte avantajoase. In 1969 a fost deschis si un nou magazin, doar cu haine pentru barbati, pe cealalta partea a rue Mogador.
La inceputul anilor '60, mai multi tineri designeri si-au lansat aici colectiile pret-a-porter : Sonia Rykiel, Daniel Hechter, Pierre Cardin, Cacharel, Yves Saint-Laurent, Dorothee Bis si nu numai, impunand magazinul ca un centru al modei pariziene, ce gazduia frecvent evenimente de gen, foarte gustate de public.
Dupa mai multe modernizari si schimbari ale interiorului - intre care si demolarea uneia dintre scarile interioare - Galeriile Lafayette au inceput sa gazduiasca si expozitii de arta si nu numai. Cea mai de succes a fost prezentata in octombrie 1978, cu tema "Franta este o tara ce isi creaza, produce si exporta ideile", reunind lucrari de Dubuffet, Niki de Saint-Phalle si Cesar. O alta expozitie de gen a fost organizata in 1984, cu titlul "Franta are talent". In 1980 a fost lansat si "Festivalul Modei", avand loc 90 de prezentari, ce au atras peste 50.000 de persoane.
In 1996, cu ocazia centenarului celebrului magazin, au fost lansate mai multe piese aparte, purtand semnaturile unor firme de top : esarfe de la Cartier, brose Dior, vaze Baccarat, produse exclusiviste si foarte gustate de clienti. In iunie 2001 Galeriile Lafayette au trecut printr-o noua modernizare, fiind montat un nou lift, ce duce pana la acoperisul cladirii.
Noiembrie 2007
