|
| Cu o prefata de Petru Romosan Ne tot vin la gură « fanarioţii », dar ştim atît de puţin despre această lungă epoc de ocupaţie străină din istoria noastră. La şcoală se trece prea repede peste o sută de ani de istorie naţională, ca şi cum atunci nu s-ar fi întîmplat nimic. Sigur că s-au întîmplat... cîte se pot întîmpla într-un secol, dar unul lipsit de glorie. |
În manuale stau marii domnitori, cu victoriile lor, dar din turcirea Ţărilo Române, cu deosebire a Valahiei, nu se vede mare lucru. Deşi urmele fanarioţilo se văd bine pe noi şi astăzi.
Nicolae P. Mavrogheni, un fanariot exemplar pentru « ce e mai rău », moare violent la 1790 - cu cîteva luni în urmă, la celălalt capăt al Europei izbucnise Revoluţia franceză. Nu e întămplător că personajul l-a fascinat pe G.I. Ionnescu-Gion, autorul celebrei Istorii a Bucureştilor, care l-a cercetat la toate sursele şi i-a compu un portret de pomină. De citit şi azi cu delicii !
G. I. Ionescu-Gion-Nicolae P. Mavrogheni. O pozna a firii, EDitura Comapania, Bucuresti, 2008
