In 1972 Francis Ford Coppola termina filmul “Godfather”, pentru multi capodopera regizorului care mai avea in fata decenii de activitate si numeroase titluri de referinta, iar ecranizarea romanului scris de Mario Puzzo a fost din toate punctele de vedere un imens succes. Cu o distributie care ii includea pe Marlon Brando, Al Pacino, James Caan, Robert Duvall sau Diane Keaton, prima parte a trilogiei ce avea sa spuna povestea familiei Corleone a fost marele succes de box office al anului, a fost intampinat cu recenzii entuziaste pana la extaz, avea sa castige trei Premii Oscar in 1973 (inclusiv pentru Cel mai bun actor, acordat lui Marlon Brando) fiind nominalizat la alte opt categorii, alaturi de un numar impresionant de alte distinctii din industria filmului. Considerat astazi unul dintre cele mai bune filme facute vreodata, imitat, parodiat, adulat, a lansat practic o serie de mari nume, a reinventat genul si ramane in continuare in orice lista a peliculelor ce trebuie vazute cel putin o data de orice iubitor al cinematografiei.
Doi ani mai tarziu, in 1974 – producatorii si Coppola insusi au vrut sa profite de impactul pe care il avusese prima parte a seriei – era lansat un al doilea film, care spunea intr-o maniera narativa inedita doua povesti paralele, prezentand atat ascensiunea lui Michael Corleone ca noul si temutul Don, cat si tineretea lui Vito Corleone, de aceasta data interpretat de Robert de Niro intr-unul dintre rolurile sale memorabile, de la copilaria tragica din Sicilia la primele afaceri din New York si felul in care si-a cucerit puterea si influenta. Chiar daca initial au aparut si cronici reticente, filmul a devenit repede un nou clasic, a primit sase Premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun film si Cel mai bun actor in rol secundar (Robert de Niro), fiind considerat la fel de bun ca prima parte sau (pentru cei entuziasmati de inceputul trilogiei) aproape la fel de bun. Abia in 1990 avea sa apara finalul povestii, o a treia parte care a avut cel mai putin succes. Suficient pentru ca in 2020, la trei decenii de la lansare, Coppola sa lanseze o noua versiune a filmului, pe care marele regizor o considera definitiv si singura care este pe masura viziunii sale asupra povestii.