 | Fritz Lang, unul dintre cei mai interesanti si inventivi regizori ai perioadei de inceput a cinematografului, care avea sa domine prin productiile sale cinematograful mut si ulterior ecranele anilor '30, a intrat mai tarziu intr-un nemeritat con de umbra. Creatiile sale, adesea enigmatice, adevarate poeme in imagini, au fost cenzurate, trunchiate, interzise, pierdute si regasite cu entuziasm, un triumf postum la care Lang avea cu siguranta dreptul. |
Nascut pe 5 decembrie 1890, la Viena, Fritz Lang a fost fiul unui arhitect, Anton Lang. Avea sa lucreze initial la Berlin, in anii '20, perioada in care filmul mut atragea ca un magnet publicul, pentru a pleca ulterior la Hollywood. A folosit arta cinematografica pentur a explora propria sa fascinatie pentru partea intunecata a vietii, iar temele sale predilecte, adesea morbide, i-au adus atat critici cat si celebritatea. Specialitatea sa erau productiile grandioase, compozitii impresionante din punct de vedere vizual si mai tarziu sonor (atunci cand tehnica a permis-o), povestiri pline de suspans si marcate de o perceptibila economie narativa. Una dintre tehnicile predilecte avea sa fie captarea imaginatiei publicului pentru a evoca scenele tensionate sau de groaza. Un precursoir stralucit al film noir din anii '60, Lang era preocupat de violenta, razbunare si de explorarea laturii criminale a omului, asa cum o va face spre exemplu in celebra pelicula "M".
In tinerete, Lang a studiat arhitectura pentru scurt timp, la Technische Hochschule din Viena. La doar 20 de ani se decide sa incerce altceva si pleaca de acasa, calatorind in intreaga lume, ajungand astfel in Africa de Nord, Asia, Rusia, China, Japonia. In cursul calatoriei, privite ca o exagerare nebuneasca de prieteni, isi castiga existenta vanzand desene realizate de el, pictand carti postale si caricaturi. Se stabileste in 1913 la Paris, decis sa devina pictor, si chiar deschide prima sa expozitie personala in 1914. Odata cu izbucnirea primului razboi mondial, Lang revine la Viena, fiind recrutat in armata austriaca. Ranit de patru ori, este lasat la vatra cu gradul de locotenent. In timpul convalescentei de un an, petrecuta intr-un spital din Viena, Lang incepe sa scrie scenarii. Descoperise filmul si era fascinat de posibilitatile acestuia, chiar daca aventura celei de a saptea arte era abia la inceput.
Dupa ce si-a revenit a lucrat pentru un timp la Berlin pentru producatorul Erich Pommer, ca scenarist si in scurt timp ca regizor, invatand foarte rapid tot ce trebuia sa stie si inventand la randul sau tehnici. Lucreaza astfel pentru compania lui Pommer, Decla Bioscop, si cand se simte suficient de pregatiti isi infiinteaza propria casa de productie. Debuteaza regizoral cu "Halbblut" in 1919, prima dintre peliculele lui Lang in care un barbat este distrus de dragostea sa pentru o femeie. In pofida alegerii unui subiect atat de sumbru, Lang era indragostit de scriitoarea Thea von Harbou, foarte populara in epoca. Cei doi se vor casatori in 1920 si vor lucra impreuna la multe dintre scenariile lui Lang.
Primul film de succes semnat de Lang va fi "Der mude Tod" ("Moartea obosita) din 1821, lansat in SUA sub titlul "Between Two Worlds", care va inspira pelicula din 1924 "The Thief of Baghdad" a lui Douglas Fairbanks Sr. A urmat prima abordare a psihologiei unui criminal, "Dr. Mabuse, Der Spieler" (1922), un film in doua parti si "Die Niebelungen" (1924), bazat pe legenda lui Siegfried, privit de multi ca o incercare de a reda unei Germanii invinse stralucirea prestigiului cultural national. Dar Lang mai avea pana sa creeze marile sale capodopere.
Prima dintre ele va fi triumfalul "Metropolis" din 1926, o utopie extraordinara, dramatica, despre o societate mecanicista, in care oamenii sunt sclavi, vrajiti de tehnica. Productia ambitioasa aproape ca a dus studiourile UFA la faliment, iar Lang a fost astfel nevoit sa isi infiinteze o casa proprie de productie pentru rumatoarele filme.
"Metropolis" a fost un film de referinta, chiar daca ulterior a fost cenzurat, distrus partial si uitat pentru decenii (in fapt, versiunea care exista astazi reprezinta mai putin de jumatate din viziunea initiala a lui Lang, situatie intalnita in cazul multor capodopere ale epocii, distruse total sau partial de razboi sau pur si simplu de stocarea necorespunzatoare). Dupa alte cateva pelicule, de mica importanta, Lang revine in atentia publicului cu capodopera sa "M", avandu-l in rolul principal pe Peter Lorre, care ofera aici un joc fascinant si infricosator, avand ca partitura un tenebros si bolnav ucigas de copii.
A fost primul film german sonor, si preferatul lui Lang, apreciat si astazi pentru finetea regiei, naratiunea plina de tensiune si mai ales personajele perfect alese si creionate.
Dar la fel ca in cazul multor artisti, ascensiunea nazistilor l-a afectat direct si pe Fritz Lang. Regizorul, desi nu era evreu si nici nu avea simpatii de stanga, nu si-a ascuns niciodata aversiunea fata de nazisti. In filmul din 1932 "Das Testament des Dr. Mabuse" (Testamentul Dr Mabuse) a expus doctrina nazista prin intermediul unui nebun internat intr-un azil, un atac ce nu ar fi putut trece neobservat in alte conditii. Poate ca daca Lang ar fi incercat un astfel de film dupa 1933, rezultatele ar fi fost mult mai grave.
Asa Lang s-a trezit imediat dupa premiera invitat de Goebbels, omul care avea sa simbolizeze propaganda nazista, si i s-a oferit o ocazie unica in viata : sa supervizeze productiile naziste de film. Daca alti regizori ar fi acceptat fara ezitari, Lang a parasit Germania in aceeasi zi, fugind la Paris si lasand in urma intreaga sa avere, intre care o vasata colectie de arta primitiva. In 1933 Thea von Harbou divorta de el si se alatura cu entuziasm NSDAP. Dupa ce realizeaza in Franta un film, "Liliom", in 1934, Lang semneaza un contract cu David O. Selznick de la Metro-Goldwyn-Mayer. Contractul prevedea realizarea unui singur film, pentru care Lang se va muta la Hollywood, unde va ramane pentru urmatoarele doua decenii, iar productiile sale vor fi deosebit de variate : thriller, drame de razboi, western-uri. Din pacatele filmele din perioada americane, desi multe au fost mari succese de critica si box-office, nu aveau sa fie pe placul admiratorilor perioadei "germane", care i-au reprosat ca a facut concesii in favoare comercialului.
Fritz Lang primeste in 1935 cetatenia americana, desi nu se va putea desprinde cu adevarat de mostenirea Lumii Vechi. Fascinat de America - va petrece cateva saptamani la o rezervatie indiana - se va folosi de toate avantajele oferite pentru a filma nenumarate pelicule. Debutul sau la Hollywood a avut loc in 1936 cu filmul "Fury", o poveste a violentei mafiei, cu Spencer Tracy si Sylvia Sidney, un mare succes de critica si public. Continua cu o serie de western-uri, drame de razboi - intre care "Hangmen Also Die" din 1943, al carui scenariu a fost scris de Lang in colaborare cu Berthold Brecht - si filme precum "Scarlet Street" din 1945, cu Edward G. Robinson.
Continua sa regizeze, in special filme comerciale, multe dintre ele drame, incearca sa relanseze pe piata americana filmele din perioada germana (fara succes) scrie scenarii. Un barbat inalt si masiv, impunator, un perfectionist maniacal, Lang era o prezenta temperamentala si adesea dictatoriala pe platoul de filmare. Certurile cu producatorii aveau sa il determine in final sa paraseasca cetatea filmului in 1956. Calatorul de altadata pleaca din America si ajunge in India, unde regizeaza doua filme cu buget redus. Cantecul sa de lebada si revansa tarzie asupra nazismului este ultima sa pelicula, turnata in 1960 in Germania si intitulata simbolic "The Thousand Eyes of Dr. Mabuse" (Cei 1000 de ochi ai Dr Mabuse). In 1963 isi va juca propriul rol in filmul "Mopris" de Jean-Luc Godard. Primeste din partea statului francez medalia de Ofiter al Artelor si Literelor. in 1960. Moare pe 2 august 1976, in Beverly Hills, cand era considerat deja un regizor "imbatranit", care nu se mai putea adapta noilor tendinte. Vechile sale capodopere vor fi redescoperite abia in anii '80 - '90, cu un entuziasm meritat.
Diferentele majore dintre perioada europeana si cea americana reflecta inainte de orice extraordinara capacitate de adaptare a cineastului, care a reusit sa renunte la tot si sa lucreze intr-o noua tara, cu o noua limba si tehnica, reusind sa se obisnuiasca in final si cu cinematograful color. Nici criticii, nici publicul nu au putut sa se obisnuiasca vreodata cu aceasta distinctie, preferand o perioada sau alta. Primele sale filme, realizate in Germania si care i-au adus recunoasterea internationala, erau inovatoarea, adevarate capodopere, dar sufereau de un anumit didacticism. Se bazau prea mult pe decoruri, pe arhitectura monumentala, pe instrumente si tehnici expresioniste, ceea ce nu era pe placul pasionatilor scolii americane de film. Peliculele realizate in SUA insa reflecta un stil matur, iar resursele avute la dispozitie i-au permis realizarea unor tururi de forta regizorale, marcate insa de concesiile comerciale si de influentele Hollywood-ului. Nevoit sa faca filme mai scurte si mai accesibile, care sa atraga cat mai mult publicul, Lang a fost adesea nevoit sa faca unele compromisuri care poate nu i-au placut, dar l-au impus si pe piata americana.
