De vreme ce ati trait sau traiti inca in Romania, este imposibil sa fi ratat spectacolul ignobil din salile de cinema, desfasurat in contrapunctul celui artistic, proiectat pe ecran. Astfel, ori de cate ori rula o scena erotica (insotita de picanterii menite s-o democratizeze estetic), cate un golan (autentic, nu iliescian) avea inspiratia sa lanseze un avertisment sublim: `Toti pensionarii : fata la perete!".
Mutatis mutandis, un caveat lansez si eu acum, dar nu uit sa adaug un bemol menit a imblanzi grobianismul expresiei. Astfel, randurile care urmeaza nu se adreseaza celor slabi de inima, bigotilor si burghezilor. Cei care se aventureaza dincolo de acest paragraf introductiv, dupa ce au parcurs si titlul, o fac pe riscul lor.
Dublin, 1729. Jonathan Swift, autor al deja celebrului roman Calatoriile lui Gulliver, isi publica devastatorul pamflet Smerita jalba spre a impiedica pruncii IRLANDEI de a deveni povara pentru parinti si pentru tara si spre a-i face obstei de folos, in care ridiculizeaza egoismul, lipsa de omenie, cruzimea si falsul pietism de care se faceau vinovate autoritatile engleze (si, prin extensiune, intreaga lume crestina).
Observand ca, pe teritoriul regatului, copiii se inmultesc invers proportional cu posibilitatile financiare ale parintilor, prelatul irlandez sugereaza ca pruncii mai mari de un an (varsta pana la care laptele matern, cumulat cu cersetoria parintilor, ar asigura strictul necesar al sugarului) sa fie vanduti celor cu dare de mana. Calculele `atente" ale lui Swift releva ca, din populatia de atunci a Irlandei, de aproape un milion si jumatate de locuitori, aproximativ o suta de mii de copii proveniti din familii nevoiase ar putea fi scosi la mezat.
Bazandu-se pe dovezile furnizate de un (fictiv) invatat american, clericul nu omite sa sublinieze ca un prunc de douasprezece luni este alimentul ideal, putand fi preparat si servit ca fel principal in forme diverse: friptura, rasol, tocanita etc. Astfel, pentru ca micutii sa fie cat mai dolofani, mamele sunt sfatuite sa le dea extraportii de lapte in ultima luna, pentru ca muschiuletul sa se fragezeasca si sa sfaraie mai apetisant la frigare.
Desi ar fi de dorit sa ramana disponibila pe tot parcursul anului, carnea de copil s-ar cuveni sa apara pe piata preponderent in luna martie, deoarece, cam la noua luni dupa Postul Pastelui, de Paresimi, se nasc cei mai multi copii (axioma fiind valabila in tarile catolice). In Dublin, tarabele ar trebui plasate la intersectiile mari, insotite, dupa cum dicteaza imprejurarile, de casapi.
Modest insa, Swift recomanda ca pruncii sa se comercializeze vii, urmand a fi sacrificati si transati printr-o procedura nu cu mult diferita de cea privitoare la injunghierea purceilor. Prelatul enumera atat multiplele avantaje economice rezultate din eliminarea unui surplus de o suta de mii de guri inutile, cat si deloc neglijabilele obiectii care i s-ar putea aduce proiectului, amintind ca masurile propuse nu se aplica decat Irlandei (si nicidecum Angliei sau altor tari europene).
La vremea respectiva, domnul Swift a fost acuzat de `prost gust" si chiar de `barbarie", pierzandu-si totodata consistenta sustinere financiara. Astazi, el ar fi la fel de injuriat de vocile critice superficiale, dar sunt sigur ca, incapatanat ca aproape toti irlandezii pe care am avut placerea sa-i intalnesc, nu ar retracta nici un rand din scrierea lui satirica, ba chiar ar sugera o serie de completari maiestre, aplicabile tendintelor demografice contemporane noua.
In primul rand, pentru romani, clericul ar propune ca sintagmei `muschi tiganesc" sa-i fie redata demnitatea semantica: popularul mezel sa fie preparat din muschi fraged de puradel, caruia sa i se adauge un strop de mirodenie orientala, pentru ca ansamblul sa nu-si piarda omogenitatea originara.
In al doilea rand, pe arabi (in sens restrans) si pe musulmani (in sens larg), Swift i-ar sfatui ca, dupa ce au bunatatea sa-si incinga pruncii cu centura de diamante si sa-i lanseze pe acestia din urma pe simbolicul catwalk intr-o ultima parada exploziva, sa aiba prevederea de a strange resturile pulverizate, fiindca supa de organe se prepara cu mare greutate.
In al treilea rand, pe chinezi, prelatul i-ar consilia sa nu mai interzica nasterea celui de-al doilea copil, ci sa-l arunce pe acesta din urma in cratitele incinse din marile cantine muncitoresti, spre a desavarsi gustul fierturii de orez si de bambus, destinate elevarii materialist-dialectice a proletariatului postconfucianist.
Last but not least, cei din Africa sahariana ar fi indemnati sa consume baby jerky (dupa modelul beef jerky), adica fasii de carne uscata si sarata, extrem de potrivite frugalei diete nomade si seminomade.
Se pare ca mi-am supraestimat gradul de toleranta: mizam pe faptul ca voi avea taria sa continui, insa, de vreme ce nu am nici mizantropia, nici cinismul clericului irlandez, trebuie sa ma opresc aici.
Intuim, desigur, cu totii ca lumea aceasta, care face cu putinta pedofilia, infanticidul si canibalismul (la propriu si la figurat), violeaza chiar si frontierele laxe ale imoralitatii. Credeti-l, astfel, pe Swift: oamenii adevarati sunt tot mai putini in Ghor Kali Yuga (epoca de violenta extrema in care am avut nefericirea sa ne nastem), iar, printre ei, se misca tot mai multe animale invesmantate in parelnice trupuri umane. (Catalin Ghita)
