Imagini: Chopin, Pianul lui Chopin, George Sand Unul dintre cei mai cunoscuti si originali compozitori din istoria muzicii, Frederic Chopin nu a fost catusi de putin un muzician "romantic", cea mai mare parte a compozitiilor sale intrand intr-o categorie distincta, personala. Nascut la Zelazowa Wola, un orasel de langa Varsovia, Polonia, pe 22 februarie 1810, Chopin a inceput sa studieze pianul la Scoala de Muzica din Varsovia, dovedind un talent deosebit pentru acest instrument inca din anii copilariei. La varsta de doar sapte ani a avut primul sau concert public, devenind un compozitor cunoscut, ale carui lucrari incepusera sa fie deja publicate la varsta de 15 ani. Pana la sfarsitul deceniului al doilea al secolului XIX Chopin era admirat si considerat un pianist si compozitor deosebit de talentat. A efectuat turnee in intreaga Europa, cantand in fata salilor pline de public, fiind deosebit de apreciat chiar de criticii atat de greu de multumit. In 1831 a ajuns si la Paris, unde a dat cateva concerte. S-a indragostit imediat de acest oras , unde s-a si decis sa ramana. Nu avea sa se mai intoarca niciodata la Varsovia. In Paris, Chopin era mereu invitat sa dea concerte sau sa predea lectii de pian celor din "high life". Foarte repede a devenit o prezenta constanta in celebrele saloane pariziene, imprietenindu-se cu marii artisti ai epocii, intre care Hugo, Balzac, Liszt, Berlioz, Schumann, Dumas si Delacroix. Intensitatea trairii poetice din muzica sa l-a transformat intr-un simbol al romantismului, iubit de contemporani si cautat de elita sociala si culturala a vremii. In 1837, Chopin a intalnit-o pe scriitoarea Aurore Dudevant, cunoscuta sub numele de George Sand, o figura excentrica a epocii, care soca imbracandu-se in haine barbatesti, incercand sa rastoarne toate canoanele misogine ale vremii. Cei doi au inceput o relatie controversata si barfita de lumea mondena, care avea din pacate sa se termine tragic, avand un efect aproape devastator asupra fragilului echilibru interior al artistului. In 1847 relatia s-a terminat definitiv, dupa ce ambii incercasera cu disperare sa salveze ceea ce se mai putea salva. Chopin a mai compus apoi cateva lucrari, dar depresia si ulterior boala au avut ultimul cuvant. Genialul compozitor a murit pe 17 octombrie 1849 de tuberculoza, dupa ce incercase luni in sir sa lupte cu maladia. Avea doar 39 de ani. Muzica lui Chopin, indiferent de mediul in care este ascultata, poate fi recunoscuta aproape imediat. Lirismul sau specific, combinat cu geniul melodic au reusit sa se combine realizand, potrivit multora, cea mai frumoasa muzica ce a fost compussa vreodata - muzica ce a influentat numerosi compozitori, de la Brahms la Debussy. Creatia sa poate fi impartita in trei categorii distincte : lucrari mici, "tehnice" (etudes) pentru pian, publicate intre 1833-1837 ; lucrari de mai mari dimensiuni pentru pian (nocturnes, preludes, impromptus, mazurkas, polonaises); lucrari mari, importante, compuse liber (ballades, fantasies, scherzos). A scris si mai multe sonate, concerte pentru pian, numeroase bucati pentru diverse instrumente muzicale. A reprezentant o adevarata revolutie pentru curentul romantic in muzica. Unicitatea sa rezida si in structura si forma compozitiilor. Simtul echilibrului si arhitectura partiturilor nu sunt inspirate nici de canoanele clasice, nici de normele modernismului, ci mai curand de muzica populara poloneza, transformata si transfigurata. Chopin si-a petrecut mare parte din viata la Varsovia. Pe atunci capitala poloneza era inca destul de provinciala ca aspect, dar recunoscuta deja ca un centru cultural european. Aici viitorul compozitor a avut ocazia sa mearga la concertele sustinute de o buna parte din marii artisti ai momentului, fiind atras in special de opera italiana, preferata sa fiind Angelica Catalani. Cu mult inainte ca Liszt, colegul sau de generatie, sa-l fi auzit pe Paganini, Chopin incerca sa aplice la pian ceea ce invatase de la violonisti. Ca pianist a trebuit sa invete si sa se dezvolte in mare parte singur. In Varsovia nu existau pianist importanti, asa ca tanarul Chopin a facut primii pasi in muzica sub supravegherea unui violonist local, Adalbert Zywny. Marele merit al acestuia este ca i-a insuflat lui Chopin dragostea pentru Bach si Mozart, singurii compozitori pe care pianistul recunostea ca ii admira fara rezerve. Un rol important a jucat si profesorul sau de compozitie de la Conservatorul din Varsovia, Josef Elsner, care l-a inteles si l-a sprijinit, fara prea multa strictete, care ar fi fost sufocanta pentru Chopin. Cand Frederic Chopin, pe atunci in varsta de doar 21 de ani, a ajuns la Paris, a fost fascinat de tehnica folosita de Kalkbrenner, un artist de moda veche, care a incercat sa-l convinga sa studieze timp de trei ani alaturi de el. Reactiile de dezaprobare vehemente au venit de pretutindeni, dar in special din Varsovia, toti muzicienii care il cunosteau acolo fiind convinsi ca Chopin ar fi pur si simplu "zdrobit" muzical de catre artistii din Paris. Parerea generala -care ar putea sa fie prea departe de adevar - era ca cei din vechea lume muzicala pariziana ar fi fost atat de invidiosi pe Chopin incat ar fi incercat orice pentru a-i opri dezvoltarea. Cu siguranta ca au existat invidii si chiar dusmanii, dar Chopin a devenit prea repede preferatul publicului pentru ca acestea sa mai aiba vreo putere. Chopin a fost si unul dintre cei mai interesanti si originali creatori pur tehnici, fiind primul care a determinat renuntarea la clasica tonalitate diatonica sustinuta de maestrii vienezi si de contemporanii acestora din alte tari. Cel pe care Anton Rubinstein l-a numit, cu o formula frapanta, "Bardul, Rapsodul, Mintea si Sufletul Pianului" este unul dintre compozitorii care nu au intrat niciodata intr-un con de umbra si nu si-au pierdut niciodata din admiratori, ci dimpotriva. |
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
