Kafka. O opera prezentand o lume de cosmar, dezumanizata, intesata de labirinturi birocratice si figuri implacabile si nebuloase ale autoritatii, o societate care aminteste de Orwell sau de Huxley, silueta unui functionar care bantuia pe strazile din Praga, luptandu-se cu demonii si viziunile care il torturau, povestiri stranii, romane neterminate, abandonate in pripa, o mare parte a operei distrusa, o bogata corespondenta si pagini de jurnal cu notatii fragmentare. Este un bun rezumat a ceea ce a fost si este inca Franz Kafka, unul dintre autorii-enigma, cu o imensa popularitate postuma, dar inca un mister chiar si pentru cei care il citesc frenetic, cuprinsi de un anume fanatism. O proza stranie si pe alocuri infioratoare, o literatura a absurdului existentei, si poate tocmai de aceea Borges afirma ca primele personaje kafkiene din istoria culturii au fost paradoxurile lui Zenon.
COPILARIA
Franz Kafka s-a nascut pe 3 iulie 1883. Tatal sau, Hermann Kafka, era proprietarul unui magazin, iar mama, Julie (Lowy) Kafka, facea parte din una dintre cele mai importante familii din cercurile evreiesti din Praga, pentru care limba si cultura germana reprezentau mediul nativ. Era primul copil al acestei familii din clasa de mijloc a societatii pragheze. Hermann Kafka, nascut pe 14 septembrie 1852 in micul oras Wossek, la aproximativ 100 de kilometri de Praga, langa Pisek, era cel de al patrulea copil al unui macelar sarac. La varsta de 18 ani Hermann a plecat la Praga, in speranta ca va scapa de saracia de acasa, ceea ce a si reusit, deschizandu-si propriul magazin si curtand-o pe Julie Lowy, nascuta pe 23 martie 1856.
Cei doi s-au casatorit pe 3 septembrie 1882, iar Franz, botezat astfel in onoarea Imparatului Franz Iosif, s-a nascut la mai putin de un an. Doi ani mai tarziu cuplul a avut un alt fiu, Georg, care avea sa moara la varsta de doar un an, ceea ce s-a intamplat si cu al treilea fiu, Heinrich, nascut in 1887. Franz Kafka avea sa povesteasca mult mai tarziu ca cei doi frati murisera din cauza neglijentei medicilor, desi astazi este greu de aflat ce se intamplase.
S-au nascut apoi trei surori, toate avand sa sfarseasca in mod tragic in lagarele naziste de concentrare. Familia reusise sa aiba un statut rezonabil, atat social cat si financiar, asa ca cei patru copii au fost crescuti mai ales de guvernante. Pe masura ce Hermann reusea sa castige mai mult, se mutau dintr-un apartament in altul, o schimbare care nu ii placea de loc micului Franz. Acesta era un copil foarte retras si timid, dar si un cititor pasionat si un dramaturg improvizat, care scria mici scenete pe care le interpreta alaturi de surorile sale. Hermann Kafka era un adevarat tiran, care isi revarsa crizele de furie mai ales asupra fiului, o stare de fapt care avea sa-l marcheze pe Franz pentru tot restul vietii.
In multe dintre povestirile lui Kafka apare tema luptei intre tata si fiu sau cea a individului care incearca sa-si sustina nevinovatia in fata unor figuri autoritare obscure, dar cu atat mai amenintatoare.
Kafka avea sa recunoasca intr-un tarziu ca in buna parte literatura sa era o lupta dusa impotriva figurii infricosatoare a tatalui, o lupta dusa pentru a invinge amintirea unor ani sumbri. Kafka a crescut in aceasta atmosfera familiala tensionata, dar evadarea nu era posibila nici in exterior, fiind respins de multi din cauza originii sale iudaice. Se confrunta cu manifestarile antisemite, pe atunci reduse la priviri amenintatoare si jigniri, chiar daca isi privea ascendenta evreiasca nu fara o anumita ambivalenta. Nota in jurnalul sau ca nu are nimic in comun cu iudaismul, asa cum nu are nimic in comun nici macar cu sine, preferand sa se retraga undeva in liniste, multumit ca exista si respira.
ANII DE SCOALA
A urmat cursurile Scolii Elementare Nationale Germane, apoi pe cele ale Gimnaziului Umanist German National, asa cum era de asteptat, facand parte dinainte de nasterea sa din cultura germana, refuzand - din dorinta tatalui - sa se inscrie la o scoala ceha.
In definitiv limba germana era vorbita de "lumea buna", chiar daca in familie si intre prieteni Franz vorbise mereu ceheste. Tocmai din cauza lectiilor riguroase Kafka avea sa scrie doar in limba germana.
A fost un elev bun, pasionat in special de materiile umaniste. Din punct de vedere religios Franz putea sa se considere orice in afara de evreu, mergand la sinagoga alaturi de tatal sau doar de patru ori pe an, cu ocazia sarbatorilor importante. Cand la 13 ani a avut loc traditionala ceremonie bar mizvah, Franz nu s-a bucurat deloc, supunandu-se cu neplacere unei traditii pe care nu o simtea ca reprezentantiva pentru el. Paradoxala este optiunea sa pentru studiile superioare (o prefigurare poate a Procesului). In 1901 Franz Kafka s-a inscris la Facultatea de Drept a Universitatii Ferdinand-Karls, de unde in 1906 a obtinut doctoratul.
Initial dorise sa devina chimist, ca unul dintre prietenii sai apropiati, dar a renuntat repede la idee. S-a retras pentru un semestru si de la Drept, inscriindu-se la cursurile de Literatura Germana, de unde s-a transferat din nou la Drept.
Perioada de studentie, stralucit terminata, a fost un prilej pentru Kafka de a se integra in cercurile intelectuale ale vremii, cunoscandu-i printre altii pe Franz Werfel, Oskar Baum si Max Brod, acesta devenind in timp poate singurul prieten adevarat al scriitorului.
Mai mic cu un an, Max Brod cocheta cu scrisul si a fost cel care l-a prezentat pe timidul scriitor praghez altor tinere talente promitatoare. Se pare ca Franz Kafka a inceput sa scrie din 1904, scriindu-si povestirile sale, aproape in secret, in timpul noptii. Scrisese inca din 1898, dar aceste prime incercari au fost distruse de autorul nemultumit, asa cum avea sa faca din pacate cu multe dintre creatiile sale.
In 1911 Franz Kafka si Max Brod au facut impreuna o calatorie in Elvetia, Franta si Italia. Max l-a convins pe Kafka sa publice macar o parte din naratiunile sale, iar in 1913 aparea o colectie de schite si povestiri, care a trecut aproape neobservata.
AGENT DE ASIGURARI
Profesia sa - a lucrat ca agent de asigurari intre 1907-1922 - i-a marcat stilul si limbajul operelor sale mai mult decat orice alta influenta, Kafka utilizand un stil formal, foarte sobru, care evita din start toate interpretarile sentimentale si morale, orice concluzie si abordare fiind lasata exclusiv in sarcina cititorului.
Initial Kafka s-a angajat intr-un post administrativ in filiala pragheza a unei companii italiene de asigurari, in 1907, dar a plecat repede din cauza conditiilor greu de suportat si a monotoniei slujbei. S-a transferat din 1908 la Institutul de Asigurari pentru Accidentele de Munca din acelasi oras, unde avea sa lucreze cu pauze pana in 1922, cand s-a pensionat din cauza bolii. Nu era o slujba extraordinara sau bine platita, dar avea un program lejer (de la opt dimineata la doua dupa amiaza) si Franz avea astfel destul timp pentru sine. Era considerat un functionar model, foarte apreciat de superiori pentru zelul sau, genul de angajat care isi indeplinea toate sarcinile cu un anumit entuziasm greu de inteles de multi dintre colegii sai.
O perioada critica a inceput insa in 1911, cand la cererea tatalui, Franz a trebuit sa plece de la Institut si sa preia conducerea unei fabrici de azbest a cumnatului lui Hermann, o corvoada care a durat pana in 1917 si care l-a adus pe Franz la disperare si aproape la sinucidere. In timpul primului razboi mondial Franz Kafka nu a fost mobilizat, ramanand sa lucreze ca si pana atunci. A fost o uriasa sansa pentru tanarul functionar si astazi apare ca o imensa sansa pentru cultura universala.
Spre deosebire de imaginea care s-ar putea desprinde din proza sa, Kafka a avut numeroase iubite, multe relatii terminate de regula prin rupturi dure, dar si cateva logodne, carora le-a pus capat in acelasi fel. Kafka nu alegea, avand legaturi cu chelnerite, barmanite, vanzatoare si fiind un frecvent vizitator al bordelurilor pragheze. Relatiile lui cu femeile erau de natura pur sexuala, simpla idee a unei casatorii si a vietii normale - poate din cauza amintirilor din familie - fiind de nesuportat. Paradoxal este ca scriitorul privea sexul ca pe ceva murdar si dezgustator. Era o combinatie intre sentimentul de vinovatie si dorinta difuza de liniste, pe care nu credea ca o poate oferi viata "burgheza", pe care o dispretuia sincer.
FELICE BAUER
Prima sa legatura serioasa a inceput in 1912, cand a intalnit-o in pe Felice Bauer, o tanara berlineza de 24 de ani, care locuia in aceeasi cladire cu Max Brod. Kafka, intr-o efuziune care pendula intre cabotinism si sinceritate extrema, a avertizat-o ca viata alaturi de el avea sa fie trista, melancolica, el fiind o persoana nemultumita, bonavicioasa si inadaptata. Cu toate acestea relatia dintre cei doi a durat cinci ani, un adevarat record pentru Kafka, dupa despartire Felice emigrand in Statele Unite, unde avea sa moara in 1960.
Din aceeasi perioada dateaza si primele povestiri, intre care acum celebra si strania "Metamorfoza", in care Gregor Samsa, un comis-voiajor anonim, se trezeste intr-o buna dimineata transformat intr-o insecta uriasa. Inchisa in camera sa de familia ingrozita de ideea unui scandal public, Samsa este in final lovit de tatal sau cu un banal mar, in cursul unei confruntari, murind la catva timp dupa aceea.
Incepuse sa lucreze si la America, romanul care avea sa fie publicat postum. A scris si "Judecata", dedicata noii sale iubite si redactata intr-o singura noapte, in 22-23 septembrie 1912.
In 1913 a fost internat intr-un sanatoriu din Riva, Italia. Sanatatea incepuse deja sa ii joace feste, dar Kafka s-a resemnat in compania unei tinere elvetiene de 18 ani, Gerti Wasne, pe care a curtat-o mai mult in joaca. Desi totul a durat foarte putin se pare ca fata a produs o puternica impresie asupra scriitorului. Cu toate ca nu se dadea in laturi de la un flirt, Kafka a continuat corespondenta pasionata cu Felice, pe care a si cerut-o in casatorie in 1913, printr-o scrisoare, dar cei doi nu aveau sa se casatoreasca niciodata.
Se pare ca povestea dintre cei doi are si o latura scandaloasa, datorita aparitiei lui Grete Bloch, o buna prietena a tinerei Felice, care coresponda la randul sau cu scriitorul si era un fel de confesor si intermediant intre cei doi. Dar nu doar atat, pentru ca Grete si Franz au devenit repede amanti si au avut si un copil, totul fara stirea proaspetei logodnice. Cum Grete Bloch a fost ucisa de nazisti in 1944 nu se poate sti cat este adevar si cat fantezie in aceasta poveste.
Primul razboi mondial, cu agitatia, luptele si zvonurile raspandite de propaganda celor doua tabere, a fost o perioada in care Kafka nu a mai scris literatura, continuand insa sa intretina o bogata corespondenta si mai multe jurnale. Incepand din 1910 aceste jurnale, intocmite pe carnete pe care le purta mai tot timpul cu sine, pentru a le ascunde cu grija de ochii curiosilor, Kafka nota ideile sale literare, vise, intamplari banale din viata cotidiana sau experiente diverse. Un rol important in viata sa il jucau teatrele si cinematografele, pe care le frecventa asiduu, fascinat de evadarea oferita de fictiunile de pe scena sau de pe ecran. In fapt, in atmosfera literaturii sale, si mai ales in romane se regaseste ceva din atmosfera cinematografiei germane a anilor '20, un aer sumbru, care pare a ascunde un pericol mult prea mare pentru a fi explicat si inteles. Avea sa fie cu adevarat impresionat de reprezentatia sustinuta intr-o cafenea de un grup de actor evrei , care jucau in idis. A cochetat cu ideea de a se inrola ca voluntar, dar poate era doar o incercare de a scapa de proiectata casatorie cu Felice, pentru ca in final Kafka a ramas ca angajat al Institutului.
In 1914 Kafka a inceput sa lucreze la "Procesul" si a scris nuvela Colonia penitenciara, care a fost una dintre putinele creatii publicate antum.
"Procesul" prezinta eforturile disperate ale personajului principal Josef K., un avatar al scriitorului (care avea sa apara si in alte naratiuni, intre care si Castelul), care incearca sa reziste unui adevarat cosmar judiciar, ce incepe intr-o maniera absurda, intr-o dimineata, la micul dejun. Atunci Josef K. este anuntat ca este inculpat intr-un proces, fara sa stie pentru ce. Intregul roman (ramas neterminat) este o explorare a unui sistem judiciar straniu, in care figurile autoritare sunt inlocuite de caricaturi grotesti, iar intregul act al justitiei pare sa zdrobeasca individul fara ca acesta sa afle de ce.
Tot legat de actul de justitie este si "Colonia penitenciara", in care condamnatii sunt pedepsiti cu ajutorul unei masini complicate, care isi ucide victima scriindu-si crima pe trup cu ace ascutite, ore intregi, pentru ca la final sa-i dea lovitura de gratie.
Personajele lui Kafka sunt captive intr-un univers rece, straniu, cu reguli si caractere absurde, destinate sa distruga individualitatea si sa supuna orice persoana nenorocoasa unui chin birocratizat ce pare doar o agasare fara sens, dar ascunde o amenintare de neocolit. Minciuna, falsul, deformarea faptelor, sunt constante pe care se sprijina aceasta lume. Josef K apare din nou si in "Castelul", cautand sa afle adevarul, pentru a sfarsi ucis, poate pentru ca se apropiase prea mult. Universul kafkian este o reprezentare a ceea ce simtea Kafka pentru intreaga lume in care traia, in care nu se putea adapta si din care incerca sa evadeze prin orice mijloace.
Dar in 1914 si relatia cu Felice a ajuns la final, cei doi despartindu-se in urma unei certe monumentale; Kafka a continuat sa-i scrie, mai mult din obisnuinta. La insistentele lui Max Brod Kafka a acceptat din nou sa publice, iar in 1915 apare "Metamorfoza", fara vreun succes de piata, chiar daca in 1915 Kafka a primit premiul Theodor Fontane si 800 de marci, precum si o slaba publicitate.
In vara lui 1917 Kafka a reluat legatura cu Felice, pe care a cerut-o din nou in casatorie, dar in august si-a dat seama ca se imbolnavise de tuberculoza. Felice, satula de acest joc, s-a casatorit cu altcineva in 1919, dar a pastrat corespondenta de la Franz. Acesta s-a retras pentru odihna, pret de opt luni, alaturi de sora sa, Ottla, in satul Zurau, la nord vest de Praga. In 1919 a fost internat, bolnav de gripa, din care si-a revenit cu greu. A petrecut un timp indelungat prin mai multe sanatorii, incercand sa isi revina.
MILENA
Dar starea sa precara de sanatate nu l-a impiedicat sa se logodeasca din nou, de aceasta data cu Julie Whoryzek, fiica unui cizmar, care era si ingrijitor al unei sinagogi. Tatal lui Franz a fost revoltat, calificand ideea drept o rusine. Franz, indiferent sau incercand sa-i demonstreze tatalui ca este un adult care face ce vrea, a pregatit nunta in cele mai mici detalii, pentru a se razgandi cu doar doua zile inainte. De aceasta data nu mai fusese teama, ci simplul fapt ca in viata sa aparuse alta femeie. Se indragostise de Milena Jesenska-Pollak, o scriitoare de 24 de ani, care i-a tradus unele dintre scrieri in limba ceha. Dupa despartirea lor, Jesenka a devenit ziarista, a luptat in Rezistenta si a murit intr-un lagar de concentrare german in 1944. Dar atunci Milena Jesenska era sotia unuia dintre prietenii lui Franz, fiind o persoana puternica si inteligenta, care si-a dat seama imediat cat de talentat era Kafka. Cei doi au inceput sa corespondeze din 1920, intalnindu-se din cand in cand. Dupa despartirea de sotul ei Milena a cautat refugiul alaturi de Franz. Au tinut totusi enorm unul la altul, dar teama lui Kafka de o relatie adevarata a fost principalul obstacol. A fost pana la urma o relatie pur epistolara. Dupa ce, in 1923, Milena si Pollak s-au impacat, Franz a pus punct relatiei.
Dupa ruptura, Kafka a terminat ultimul sau roman, "Castelul", in care K. ajunge intr-un sat, dominat de un castel sumbru, patronat se pare de un administrator pe care K. nu reuseste sa il intalneasca. Si aici, ca si in "Procesul", apare un personaj feminin de care K. se apropie, dar din nou despartirea este brutala.
DORA
Din 1922 Kafka s-a pensionat din cauza bolii. Un an mai tarziu avea sa o intalneasca pe Dora Diamant, o tanara de 20 de ani, provenind dintr-o familie de evrei ortodocsi, care lucra ca bucatareasca intr-o tabara de vacanta. Descoperind un subit interes pentru originile sale evreiesti, Franz se arata preocupat de iudaism si sionism, incercand sa invete ebraica. Iar Dora Diamant s-a dovedit o buna profesoara, si chiar mai mult decat atat. Cei doi au inceput aproape imediat o relatie, iar in septembrie s-au mutat impreuna intr-un apartament, Franz parasind definitiv casa parintilor. Se pare ca relatia lor era mai curand una de prietenie decat una amoroasa. Desi cei doi erau foarte saraci, impartind un mic apartament cu doua camere, Kafka era fericit si scria tot mai mult. Boala scriitorului il eliberase in sfarsit de normele si slujba plictisitoare, dar ii si redusese substantial veniturile, devenind din nou un intretinut al familiei, care ii trimitea bani si alimente din Praga. Starea sa materiala era atat de proasta incat Kafka era de multe ori fortat sa trimita carti postale parintilor pentru ca nu avea bani pentru scrisori. Starea sa de sanatate s-a deteriorat tot mai mult, in 1924 Kafka mutandu-se impreuna cu Dora la Sanatoriul Kierling de langa Viena. Desi a cerut-o in casatorie pe Dora, aceasta a refuzat, chiar daca avea sa se prezinte toata viata ca sotia lui Franz Kafka. Dora avea sa moara la Londra in 1952, fara a mai depasi vreodata socul pierderii lui Franz.
Kafka si-a petrecut in acest sanatoriu ultimele sase saptamani din viata, tot mai bolnav , luptandu-se sa mai traiasca macar o zi. A murit de tuberculoza pe 3 iunie 1924, fiind inmormantat pe 10 iunie la cimitirul evreiesc din Praga, iar romanul "America", ramas neterminat, avea sa fie publicat postum, in 1927.
Chiar daca scriitorul nu ajunsese niciodata in America, personajul cartii, tanarul Karl Rossman, ajunge la New York la varsta de 17 ani ca imigrant, fascinat de imaginea Statuii Libertatii care tine in mana nu o lampa, ci o sabie. Karl se angajeaza in numeroase aventuri ce par inspirate de vechile romane picaresti, descoperind o noua lume prin intermediul vietii celor exclusi din societatea "serioasa".
Kafka a reusit sa scrie doar sase capitole si nu se stie exact cum avea de gand sa continue, pentru ca notele ramase sunt putine si enigmatice. Daca in romanele precedente personajul principal era tot Kafka, cu alter egoul Josef K sau, mai simplu, K., de aceasta data scriitorul renaste cu un nume intreg si cu o alta identitate intr-o tara noua. Aceasta schimbare este semnificativa pentru zbuciumul luptei cu moartea prin care trecea Kafka.
DESTINUL SCRIERILOR LUI KAFKA
Poate ca Franz Kafka ar fi fost cu desavarsire uitat daca nu ar fi fost prietenul sau Max Brod. In definitiv operele publicate antum nu au starnit vreun ecou. Dar Max Brod, in amintirea prieteniei care i-a legat, a adunat si a publicat practic tot ce a lasat Kafka, pierzandu-se doar manuscrisele pe care acesta le distrusese. Inainte de a muri, Kafka ii ceruse sa ii arda absolut toate manuscrisele. Brod nu doar ca nu i-a indeplinit aceasta ultima dorinta, dar la emigrarea in Tel Aviv, in 1939, a luat cu el aproape toate scrierile inedite ale lui Kafka. A ramas in Israel pentru tot restul vietii, facand totul pentru a publica si promova opera vechiului sau prieten. Lui i se datoreaza nu doar aparitia povestirilor, dar si a celor trei romane - America, Procesul, Castelul.
