FRANZ JOSEPH s-a nascut la 18 august 1830 la Viena, fiind primul copil din familia arheducelui Karl Ludwig. Primeste numele de Joseph in onoarea bunicului sau – in familiile regale se obisnuia sa se foloseasca numele inaintasilor, gestul avand o dubla motivatie: in primul rand pentru a intari prestigiul numelui respectiv si in alt doilea rand pentru ca cel nascut sa mosteneasca calitatile stramosilor sai. In epoca medievala se credea ca numele omului este destinul sau (nomen est omen), credinta ce s-a pastrat in special in familiile cu traditie cum erau cele regale.
Educatia ii este atent urmarita de Sophie, mama sa, de care se va simti foarte apropiat. Franz Joseph vine la tron intr-un moment delicat pentru imperiu – in timpul Revolutiei de la 1848, la sugestia arhiducesei Sophie, care intuieste foarte bine nevoia unei schimbari in interesul monarhiei. Pe umerii tanarului imparat (avea numai 18 ani) apasa o imensa responsabilitate: primise numeroase titluri nobiliare, iar ambitiile ii erau foarte mari: isi dorea sa afirme suprematia monarhiei habsburgice in lumea germana si sa restaureze puterea absoluta si centralizata a Vienei in Imperiu.
La 31 decembrie 1851, prin „Decretul de Anul Nou”, Franz Joseph preia conducerea deplina si exclusiva a statului. Visul unei Austrii mari se prabuseste, insa, treptat, printr-o serie de infrangeri militare suferite de imperiu: pierderea razboialor cu Piemontul si Franta, cu Italia, cu Prusia.
Nici in ceea ce priveste viata de familie Franz Joseph nu a fost urmarit de succes. Casatoria din dragoste cu Sissy (printesa Elisabeta – fiica ducesei Ludovika de Wittelsbach de Bavaria) va sfarsi trist prin separarea aproape completa a celor doi.
Frumoasa Sissy a jucat un rol important in politica imperiului. Ea a fost principalul catalizator in alianta Austriei cu Ungaria. A sustinut partidul national maghiar, a invatat ungureste, a participat la toate sarbatorile nationale ale Ungariei si a avut relatii foarte apropiate cu Andrassy, chiar mai apropiate decat era necesar, gurile rele lansand zvonul ca fiica cea mica a Elisabetei – Marie Valerie – ar fi fost fructului iubirii celor doi.
Elisabeta s-a indepartat treptat de sotul sau, ajungand sa se intalneasca cu acesta o data sau de doua ori pe an cu ocazia zilei de nastere a imparatului sau a sarbatorilor de iarna. Restul timpului si-l petrecea in statiunile balneare la moda in Europa, in palatele sale din Irlanda (unde organizeaza house-party-uri), Godolo (primit in dar cu ocazia unirii celor doua state din 1867) sau la vila Achilleion din insula Corfu.
Franz Joseph a avut si el o relatie extraconjugala cu actrita Katherina Schratt, relatie acceptata cu indiferenta de sotia sa, care ajunge chiar sa-i organizeze intalnirile in apartamentul doamnei sale de onoare. Acesta relatie, se pare singura pe care imparatul a avut-o, incepe in 1886 si va dura toata viata.
Inalt, figura atletica, nas drept, gura generoasa, pasionat de armata, bun calaret, excelent dansator, Franz Joseph a fost unul dintre cei mai carismatici monarhi din istorie. Nici Elisabeta nu era mai prejos. Era recunoscuta pentru farmecul sau personal si era apreciata mai ales in cercurile maghiare. A fost pasionata de filosofie si de poezie, de calarie si de colectionarea fotografiilor de familie, a invatat limba greaca cu un personaj straniu – Christomanos, care-i va fi si confident, a tinut un jurnal in versuri, care va fi depus dupa moartea sa intr-o banca in Elvetia.
Moartea sa este insa lipsita de glorie si nu provoaca nici o reactie in randul vienezilor. Ungurii vor fi afectati insa si cer sa fie scris pe sarcofagul sau, alaturi de „Elisabeta – imparateasa Austro-Ungariei” si „Regina Ungariei”. Moare injunghiata de un membru al Societatii Regicizilor in timp ce se afla intr-o vizita la Geneva.
Dintre cei trei copii ai sai – Gisela, Marie Valerie si Rudolph – cel mai apropiat ii va fi fiul, care-i preia pasiunile in incercarea de a o imita si de a-i substitui in acest fel absenta. Rudolph – viitorul mostenitor al tronului sfarseste insa tragic la 30 ianuarie 1890, moartea sa fiind invaluita in mister – se presupune ca s-ar fi sinucis impreuna cu amanta sa de atunci - Maria Vetsena – o tanara si frumoasa balerina.
Mostenitorul tronului va deveni Franz Ferdinand – fiul fratelui imparatului, prietenul din copilarie al lui Rudolph, un personaj la fel de putin iubit de imparatul Franz Joseph pe cat fusese si propriul fiu. Acesta se va casatori cu Sofia impotriva vointei imparatului. Tanara apartinea unei vechi familii cehe decazute, care, desi nobila, nu se afla pe lista familiilor din care Hapsburgii isi alegeau sotiile. Aceasta lista din 7 octombrie 1825 nu era inclusa intre legile imperiului, dar era prevazuta in Statutul Casei de Hapsburg.
Franz Joseph n-a fost niciodata un vizionar, alegand intotdeuna solutiile cele mai la indemana, cu efecte imediate, ceea ce a condus la prabusirea imperiului. A murit la 21 noiembrie 1916, prea batran pentru a mai provoca vreo reactie in randul populatiei. A fost toata viata sa un rob al datoriei, fiind renumit pentru minutiozitatea si rigoarea sa. Avea un program strict pe care il respecta intocmai si un obicei nu foarte des intalnit in randul suveranilor vremii: acela de a nota totul in scris.
