Biografie Villon Francois
Francois Villon s-a nascut in 1431 si se estimeaza ca a trait pana aproape de anul 1474. A fost unul dintre primii mari poeti ai Frantei. Villon a fost redescoperit cu precadere dupa secolul XIX. A utilizat umorul satiric, patosul si forta lirica in lucrari scrise in argoul timpului (argot).
Nascut la Paris, renunta la numele sau (Montcorbier sau de Logos) pentru a-l imprumuta pe cel al unei rude, un canonic, care l-a trimis sa studieze la Sorbona. Biografia sa este presarata de evenimente intunecate, in 1455 a injunghiat un preot intr-o lupta de strada si a trebuit sa fuga din oras. Iertat anul urmator, s-a intors la Paris de unde a trebuit sa fuga din nou dupa ce a jefuit Colegiul Navarre.
Se pare ca a murit la scurta vreme dupa ce sentinta de condamnare la moarte i-a fost comutata in zece ani de exil din Paris. In timpul exilului s-a alaturat coquillarzilor, o banda de hoti care facea ravagii prin Franta la sfarsitul Razboiului de o Suta de Ani. Pentru acestia a compus renumitele sale balade in argoul hotilor.
Mesajul poeziei sale il situeaza printre moderni, chiar daca a utilizat formele medievale de versificatie. Pe langa baladele in argou si jargon, opera lui Villon include "Lais" 1456 (cunoscut drept "Micul Testament"), "Testament 1461" (sau "Marele Testament") si poeme precum "Debat du coeur et du corps de Villon" (Dezbatere intre inima si trupul lui Villon) si "Epitaphe Villon", cunoscut si sub titlul "Ballade des pendus" (Balada Spanzuratilor), scrisa in timp ce Villon astepta aceeasi soarta.
"Lais" si "Testamentul" sunt pline de jocuri de cuvinte, ironie, cainta si o preocupare constanta pentru moarte, umor suculent, revolta si mila. Unele balade si rondeluri, precum "Ballade de la grosse Margot", despre mostenirea pe care o lasa unei prostituate, precum si "Ballade des dames du temps jadis" (Balada doamnelor de altadata) sunt incluse in "Testament". Operele lui Villon s-au pastrat in principal datorita lui Clement Marot, care le-a adunat si le-a editat (1533).
