Jean-Honore Fragonard (5 aprilie 1732 - 22 august 1806) pictor francez, nascut in Grasse. Familia s-a mutat la Paris in 1738, iar din 1747 Fragonard s-a angajat ca ucenic al unui avocat, care, obervand talentul micului sau lucrator pentru desen i-a sugerat sa inceapa sa studieze serios pictura. Francois Bucher il accepta ca elev in 1748, iar in 1752 il sfatuieste pe Fragonard sa candideze pentru bursa Prix de Rome, pentru a studia alaturi de pictorul curtii lui Ludovic XV, Carle Van Loo, la Paris.
Scrisoarea de dragoste
In 1756 Fragonard pleaca impreuna cu ceilalti castigatori ai bursei la Academia Franceza de la Roma. Aici va cunoaste si reproduce mai ales lucrarile artistilor curentului baroc, realizand si numeroase schite ale peisajelor de langa Roma. Desi bursa se termina in 1959 I se permite sa mai ramana pentru un timp. In 1760 un negustor bogat il ia cu el intr-o calatorie indelunga prin Italia, unde Fragonard reuseste sa studieze picturile si antichitatile italiene, realizand alte cateva sute de schite.
La intoarcerea in Paris, Fragonard participa cu cateva peisaje la Salon, unul dintre acestea fiind cumparate de regele Ludovic XV. Ca urmare a primit o noua comanda pentru un tablou, i s-a dat dreptul de a lucra intr-un atelier din Palatul Luvru si a fost primit in Academia Franceza. Dar dupa 1767 a incetat sa mai participe la expozitii si a lucrat in special peisaje (de multe ori in maniera pictorului olandez Jacob van Ruisdael), portrete si compozitii decorative, scene de petrecere in aer liber, cu o anumita incarcatura semi-erotica, in stilul lui Boucher.
Admiratia sa pentru artisti ca Rembrandt, Peter Paul Rubens, Frans Hals, Giovanni Battista Tiepolo este evidenta intr-o serie de portrete de batrani, realizate intre 1760-1767. In 1769 s-a casatorit cu Marie-Anne Gerard.
In ultimii ani dinaintea Revolutiei Fragonard a abandonat stilul Rococo in favoarea celui Neoclasic, formandu-si in continuare un stil de pictura mai putin fluent.
Revolutia l-a ruinat financiar, distrugand nobilimea de care artistul depindea pentru comenzi. Cu toata prietenia care il lega de Jacques Louis David, cel mai important reprezentant al noii scoli clasice franceze, Fragonard nu s-a putut adapta noului stil si a murit sarac si ignorat la Paris.
Una dintre cele mai importante creatii este o serie de panouri decorative, realizate pentru Madame du Barry, pentru castelul acesteia din Louveciennes. Aceasta nu a acceptat panourile, considerandu-le nepotrivite si chiar indecente.
Fragonard poate fi considerat cel mai important si talentat pictor ale perioadei sale, care a reusit sa redea in compozitiile sale, adesea considerate scandaloase, societatea franceza a secolului XVIII asa cum era aceasta in realitate, fara sa faca vreun compromis. Sfarsitul monarhiei franceze a insemnat si sfarsitul popularitatii artistului, ceea ce nu l-a facut sa deznadajduiasca. A renuntat la pictura, dar cu ajutorul lui David a reusit sa obtina un post in Comisia Muzeului Luvru, unde se ocupa de pastrarea tablourilor altora.
