"Herzen era (...) un produs al nobilimii noastre, un gentilhomme russe et citoyen du monde in primul rand, un tip aparut numai in Rusia si care nu putea sa apara altundeva. (...) Pe Herzen parca insasi istoria l-a predestinat sa reprezinte prin propria persoana, in forma cea mai pregnanta, aceasta ruptura de popor a marii majoritati a paturii noastre culte. (...) Era un artist, un ganditor, un scriitor stralucit, un om foarte citit, spiritual, un interlocutor excelent (vorbea chiar mai bine decat scria) si avea o capacitate extraordinara de reflectie. Reflectia, aptitudinea de a face din sentimentul sau cel mai profund un obiect, de a si-l pune in fata, de a i se inchina si imediat, poate, de a-si rade de el, era dezvoltata la Herzen in gradul cel mai inalt.Belinski a fost prin excelenta o persoana nereflexiva, o persoana netarmurit de exaltata intotdeauna, in toata viata sa. Cand l-am cunoscut, era socialist inflacarat si, de la bun inceput, s-a apucat sa-mi vorbeasca despre ateism. Pentru mine sunt foarte semnificative tocmai instinctul lui uluitor si aptitudinea lui neobisnuita de a se lasa cuprins de idee in modul cel mai profund. (...) Punand mai presus de toate ratiunea, stiinta si realismul, el intelegea in acelasi timp mai profund decat toti ca numai ratiunea, stiinta si realismul nu pot crea decat un furnicar, si nu "armonia sociala”, cu care omul se putea acomoda. Stia ca principiile morale sunt fundamentul a toate. In noile fundamente morale ale socialismului (...) el credea pana la nebunie si fara urma de reflexie; in aceasta privinta, era tot numai entuziasm (...) ca socialist, se simtea obligat, in primul rand, sa detroneze crestinismul; stia ca revolutia trebuie neaparat inceputa cu ateismul.”