Volumul, aparut in 1998, reconstituie povestea Ecaterinei Balacioiu, mama Monicai Lovinescu, inchisa si anchetata de comunisti.
"Duminica, 16 noiembrie 1997
Vineri seara, sosit cu o zi inainte de data prevazuta la Paris, Gabriel telefoneaza pe la miez de noapte. E cea mai lunga si incontestabil cea mai emotionanta convorbire pe care am avut-o cu el. (...) A recitit, in versiunea corectata pe care mi-o aduce mie, cartea Doinei Jela si impartaseste entuziasmul Adinei.
In plus, ne descopera si sub o forma pe care nu ne-o banuia: aceea a unei suferinte cumplite, pe care masca noastra civilizata, pudoarea fata de cuvintele mari, dominarea de sine il impiedicau s-o perceapa. E in felul in care se slujeste de superlative o adecvare, un fel de inimitabil patos fara patima, ce transforma orice lauda in revelatie si-i asigura chiar si in hiperbola o decenta secunda.
De pilda, nu suna ridicol termenul "sublim", atunci cand il atribuie nu numai mamei (il merita atat de deplin!), ci si mie, si lui V. pentru felul in care ne-am asumat durerea. (...) Ii sunt recunoscatoare lui Gabriel pentru impresia ca darzenia in fata calailor ei si iubirea mamei pentru mine vor fi inscrise si altundeva decat in trecatoarea mea memorie.
Sacrificiul ei va trece astfel in posteritate dupa clipa in care eu, depozitara a acestui "secret", ma voi fi stins. (...) Pentru mine, intalnirea dintre D.J. si "povestea" mamei ar trebui, cum spune V., sa constituie dovada existentei lui Dumnezeu." (Selectie realizata de Florentina Ciuverca)
