Marţi, de la ora 17.00, sala “Tezaur” a găzduit vernisajul expoziţiei “Portret de epocă. Societatea bistriţeană în fotografie 1860-1940”, organizat de Complexul Muzeal Judeţean, Fundaţia Culturală “Nosa” şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţional Bistriţa-Năsăud. Expoziţia va rămâne deschisă până în ianuarie 2008. Vernisajul a fost deschis de profesorul Mircea Prahase, directorul Muzeului Judeţean referindu-se în alocuţiunea sa la semnificaţia actului cultural pe care-l reprezintă o astfel de manifestare. În continuare, dr. Corneliu Gaiu a făcut un consistent excurs în istoria dezvoltării tehnicii fotografiei în general, apoi a stăruit asupra parcursului pe care l-a avut această îndeletnicire în Transilvania şi în Bistriţa. De numele lui Carol Köller (1838-1889) se leagă începuturile fotografiei în municipiul nostru, cel amintit specializându-se la Viena şi dobândind notorietate în saloanele de la Hamburg (1868), Parid (1869), Kassel (1870), Viena (1873) şi Groningen (1875, 1879). Românul Alexandru Roşu, fost ucenic al lui Köller, s-a pregătit în străinătate şi a dobândit, datorită competenţei, onoarea de a realiza albumul de prezentare a Bistriţei la expoziţia naţională organizată la Sibiu în 1906. Dezvoltarea meşteşugului fotografiei la Bistriţa îi mai reţine pe Ferdinand Häusler, Eugen Lippert, de asemenea, pe Oscar Galter şi Frederic Römischer, născut la Reghin. De reţinut alături de cei amintiţi alţi câţiva maeştri, ca de pildă Csallner, Kuales, Maurer şi Roman. Dr. Gaiu, în calitate de curator, a apreciat în frumoase cuvinte strădania Gelei Neamţu, Elenei Pleniceanu şi a colecţionarului Florian Coşoiu pentru contribuţia adusă la împlinirea proiectului. La rândul său, profesorul Ioan Mureşan, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale din judeţul nostru, a vorbit despre bogăţia colecţiilor bistriţene din instituţia pe care o conduce, datorate lui Iuliu Moisil şi a exprimat paradoxala sărăcie a fondului de fotografii din revoluţia anului 1989, făcând apel la colecţionarii particulari care pot ajuta la înzestrarea memoriei evenimentului.
Aşa cum a subliniat dr. Gaiu, “generatorul” evenimentului a fost colecţionarul Florin Coşoiu, om cu un foarte fin simţ artistic al obiectului care merită scos din tăcerea unui depozit şi redată funcţia cu adevărat culturală. Coşoiu însuşi, artist al imaginii, are pe lângă multe haruri afinitatea dobândită în copilărie pentru fotografie, în atelierul părinţilor săi, unii dintre cei mai performanţi artişti fotografi ai Clujului interbelic. Întrebat despre ceea ce reprezenta fotograful şi fotografia, Coşoiu ne-a spus că învăţătura se dobândea în şcoala de patru ani pe lângă un meşter ce putea avea doar doi ucenici, formaţia era foarte serioasă deci. Cât despre fotografie: ”Era un ritual începând cu îmbrăcămintea care se purta atunci când se mergea la fotograf, cu comportamentul familiei; cei de condiţie medie nu-şi puteau permite mai mult de două-trei şedinţe de poze pe an, aşa ceva fiind costisitor”.
Până în ianuarie, avem privilegiul de a ne întâlni cu o lume pe care o cunoaştem puţin, altfel interesantă, după cum a relevat prezenţa numeroasă la vernisaj.
