Pe drumul dintre Sibiu si Brasov exista o mica localitate numita Carta, de care putini ar fi auzit daca nu avea norocul sa fie asezata in apropierea capatului nordic al Transfagarasanului. Insa pe langa acest factor o atractie puternica o exercita un obiectiv unic pe teritoriul Romaniei: ansamblul fostei manastiri cisterciene din Carta.
Pentru cei nefamilizarizati cu istoria Tarii Fagarasului, precizam ca ordinul cistercian este un ordin calugaresc catolic nascut la Citeau, in sudul Frantei, si raspandit pe meleagurile noastre in secolul al XIII-lea.
Ansamblul fostei manastiri din Carta a luat fiinta intre 1205-1206, in timpul domniei regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Primele cladiri au fost ridicate potrivit cutumelor Ordinului Cistercian, din materiale perisabile, mai mult ca sigur din lemn. Curand, insa, din cauza tulburarilor produse de invazia mongola in estul continentului, incep a se lua masuri suplimentare de siguranta.
Constructia in piatra a manastirii, inceputa in anul 1230, chiar daca nu va face fata incursiunilor barbare, isi va continua existenta odata cu potolirea apelor. Din fazele ceva mai tarzii ale Evului Mediu s-au pastrat ruinele pe care le vedem astazi. Grupurile de mesteri care au lucrat la Carta nu si-ar fi imaginat, probabil, niciodata ca arhitectura lor va fi luata drept model si litera de lege pentru numeroase constructii din Tara Barsei.
O noua piatra de incercare pentru manastire va fi confruntarea directa cu Imperiul Otoman, cel care aflat in plina ascensiune politica avea sa-i supuna doar cativa ani mai tarziu pe bizantini si capitala lor, Constantinopolul. Luptele aprige cu semiluna, din anii 1421-1432, si decaderea ordinului Cistercian au facut ca manastirea de la Carta sa decada si ea, aceasta stare reflectandu-se in decizia de a o inchide. Dupa o alta perioada scurta in care a functionat, manastirea a fost defiintata din nou la 27 februarie 1474 - acum din ordinul lui Matei Corvin – bunurile sale transferandu-se Bisericii Prepoziturii din Sibiu.
In prezent, manastirea nu mai detine toate cladirile si anexele initiale, multe dintre ele prabusindu-se. Boltile imensei biserici au cazut si au mai ramas doar cateva ziduri exterioare si doua travee din interior (in partile de sud si de nord). La sud se mai pastreaza o singura coloana romanica, iar navele laterale, conform planului cistercian, se termina intr-un mic cor patrat. Nava principala nu mai are tavan - pe locul ei se afla un cimitir in memoria soldatilor germani cazuti in primul razboi mondial.
Fatada de vest inca mai rezista, iar deasupra portalului gotic se observa o rozeta de mari dimensiuni. Turnul alipit fatadei a fost construit ulterior, pe la mijlocul secolului al XV-lea, iar transformarea lui in clopotnita a avut loc si mai tarziu.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
