Folclorul urban este de multe ori la fel de puternic precum cel rural, desi nu isi are radacinile atit de adinc infipte in traditiile si istoria comunitatii. Se poate face analiza unei societati in functie de miturile si de legendele pe care le cultiva, care pot spune multe in legatura cu temerile, caracteristicile, preocuparile si chiar sanatatea unei comunitati. Multi dintre noi am crescut cu astfel de povesti, fara sa fim capabili, la o virsta frageda, sa distingem basmul de realitate. A fost cineva amenintat cu omul care trece pe strada si aduna intr-un sac toti copiii care nu sint cuminti? N-a auzit nimeni de la bunici despre iarba fiarelor, capabila de descuie orice forma de yala sau de lacat, care poate fi gasita in padure doar de catre arici? Sau povestile din vremea comunismului, in care se spunea ca oamenii care au probleme mintale pot fi recunoscuti dupa o dunga rosie in buletinul de identitate. Sa nu mai vorbim despre toate legendele urbane care au circulat in timpul Revolutiei, cu apa otravita de la robinet, teroristii care au invadat tara si altele de acest fel. Sau cele care au aparut o data cu importul masiv de produse alimentare din Occident, cele mai frecvente fiind legate de guma de mestecat sau brandurile gen Coca-Cola ori Pepsi, despre racoritoarele acestea din urma spunindu-se ca se gaseau in Romania comunista datorita orientarii de stinga a companiei, spre deosebire de Coca-Cola, care ar fi 'de dreapta'. (!?)
Bucurestiul are propriul folclor
Din punctul de vedere al lui Vintila Mihailescu, directorul Muzeului Taranului Roman, nu este nici o contradictie in faptul ca folclorul tine de sat si de taran, pe cind legendele si miturile se raspindesc cu aceeasi rapiditate in mediul urban. 'Legendele urbane apar din aceleasi motive si joaca acelasi rol in comunitate ca si legendele rurale. Caci si la oras exista comunitati, nu doar la sat!', explica el. Conform spuselor directorului MTR, folclorul urban este o manifestare a oralitatii comunitatilor urbane, care au aceeasi nevoie de oralitate precum comunitatile rurale, doar ca au mai putine mijloace si resurse pentru a o practica mai ales de cind au disparut cozile... Pe de alta parte, preocuparile orasenilor sint deosebite, astfel incit si folclorul lor va fi deosebit de cel satesc. 'Orice oras isi are «legendele» sale, care dau coeziune si identitate locuitorilor sai. Continutul lor poate fi diferit, dar structura ramine in mare masura aceeasi dupa cum si structura baladei, de pilda, nu se schimba de la sat la sat. In sfirsit, ele sint la fel de «anonime» ca tot ceea ce numim in general «folclor». A spune ca legendele urbane ale Bucurestiului sint creatia Securitatii este deci, in cel mai bun caz, o ingenua prostie. Ca este posibil ca aceasta sa fi utilizat mecanismul oralitatii pentru a-si strecura si propriile mesaje asa cum umbla zvonul ca s-ar fi intimplat in cazul unor bancuri este cu totul altceva. Cu sau fara Securitate, Bucurestiul a avut si va continua sa-si teasa propriul folclor', explica directorul MTR.
Legendele circula pe net
In mod deloc surprinzator, cele mai multe baze de date despre miturile urbane autohtone sint acum prezente pe Internet, pentru ca procesul in sine de culegere a acestor legende este mult simplificat prin aportul direct al utilizatorilor.
Este totusi regretabil faptul ca nu exista o culegere serioasa de astfel de texte in format hardcopy si faptul ca scoala de antropologie romaneasca nu promoveaza astfel de initiative. Un simplu 'search' pe Google trimite la citeva zeci de forumuri sau bloguri pe aceasta tema. Cel mai complet blog in acest sens se gaseste la adresa mituriurbane.vira.ro, care a dat tonul pe blogosfera cu aceasta idee, dar trebuie salutata si incurajata si initiativa celor de la legendeurbane.blogspot.com, al caror blog de-abia a fost lansat acum citeva zile, complet diferit la nivel de design fata de primul, dar care merge in aceeasi directie.
Prin mitologie, spre teatru
Mituriurbane.vira.ro a fost lansat la initiativa asociatiei culturale Vira, alcatuita in totalitate din tineri, care au pus la cale un festival de teatru adresat elevilor de liceu pe tema legendelor urbane. Pentru a oferi o sursa de inspiratie participantilor, au facut blogul, care se vrea o baza de date de mitologie contemporana autohtona.
'Am pornit de la ideea ca miturile urbane pot sa fie un mijloc foarte bun de manipulare si facind cunoscute miturile, felul in care se dezvolta sau temele care sint abordate putem sa slabim efectele lor negative. Ne adresam in primul rind tinerilor, prin festival, si tuturor categoriilor de virste, prin blog', explica Adi Bolboaca de la asociatia Vira.
Secte ascunse
Cele mai multe legende urbane despre Bucuresti sint legate de perioada comunista. Poate pentru ca atunci planificarea urbana se facea pe criterii atit de aberante incit oamenii nascoceau tot felul de povesti pentru a gasi o explicatie cit mai excentrica.
Se spune, de exemplu (si unii ar baga mina in foc ca nu e doar o poveste), ca initial, intre Piata Victoriei si cea a Universitatii, nu exista nici o statie de metrou.
Ceausescu ar fi refuzat, spunind ca oamenii s-au cam ingrasat si ca ar trebui sa mai faca miscare, mergind pe jos. Pina la urma a fost convins si a acceptat statia din Piata Romana, care a fost amenajata ulterior. De aceea arata asa cum este si acum: cu un peron periculos, cu o latime de mai putin de un metru. Poporul avea acum alte metode de slabire, asigurate cu generozitate de conducerea de partid si de stat. (Legenda extrasa din volumul 'Anii 80 si bucurestenii', Editura Paideia, 2003).
Epoca lui Nea Nicu
'Epoca lui Nea Nicu a fost una extrem de bogata din punctul de vedere al folclorului urban romanesc. Romanul, pentru ca nu stia, inventa si-si povestea incontinuu. Cum ca s-ar gasi tigari chinezesti care se dau exclusiv pe sub mina, avind surse de distributie extrem de fine. Altii sustineau ca in magazinele comuniste s-ar fi gasit, pe la Obor (pe-asta o stiu de cind eram mic, pe vremuri era un restaurant romanesc in locul celui arabesc de acum, vizavi de magazin), prin bucataria restaurantului, carne de om de vinzare. Imaginatia oamenilor nu avea limite, dupa cum se vede, folcloristica inregistrind produse care nu se gaseau niciodata decit pe sub mina, incepind de la casete VHS si pina la carne. Si, dupa Revolutie, evident ca s-au dus si in latura sexuala, care lipsise intotdeauna «inainte»', explica Miron Ghiu, scenaristul de la emisiunea 'Marfa' de pe Realitatea TV.
Antena de radiat studenti
Tot pe mituriurbane.vira.ro este un post despre cladirea de pe Strada Maria Rosetti numarul 39, care se zice ca ar fi locul de adunare a unei secte interzise prin lege. 'Secta are ca parola «muntii Bucegi». Se mai spune ca tot acolo se afla sediul unui cuib legionar aproape paramilitar (membrii sai fiind dotati cu statii de transmisie-receptie americane). Locul putea sa fie foarte bine o casa in care se adunau agenti secreti, din SRI, SIE, 2 si-un sfert, M5-6, CIA sau orice alta agentura interesata sa supravegheze miscarile prin cartier. Tot acolo unii spun ca se afla sediul unei loji masonice. O ultima ipoteza ar fi aceea ca pe Maria Rosetti numarul 39 se afla sediul unei grupari de indivizi care cred in energii geofizice si care sint convinsi ca centrul Pamintului se afla pe Virful Omu', scrie pe mituriurbane.vira.ro.
In complexul studentesc Regie a circulat mult timp zvonul ca pe caminul P10 este o antena pentru un operator de telefonie si ca nu e pusa prea legal, ca este prea jos si afecteaza studentii cazati si aparaturile electronice din camin. Citiva studenti chiar au afirmat ca au ajuns la ea pe acoperis si au observat ca, daca pui un fier sub ea, se inroseste din cauza radiatiilor. Acelasi tip de radiatii care sint folosite si la cuptorul cu microunde pentru a incalzi rapid orice mincare, evident.
Substitut de cunoastere
Din punctul de vedere al psihologului Alfred Dumitrescu, nasterea folclorului urban se petrece dupa aceleasi mecanisme ca si ale celui rural. Diferenta e ca, in folclorul rural, aria de extindere e mult mai mica. 'Multe dintre povestile care circulau in perioada comunista intra in categoria mitului ca substitut de cunoastere. Atunci cind esti supus unor forte pe care nu le intelegi si a caror ratiune de a functiona nu o intelegi, trebuie sa gasesti niste explicatii. Multe dintre ele cad in derizoriu si in umor negru, dar au misiunea de a inlocui arbitrarul si necunoscutul cu ceva care, chiar la modul derizoriu, are sens', explica Dumitrescu. Cit despre folclorul capitalist, acesta apare din nevoia oricarui individ de a fi cunoscator. 'Legendele urbane prind la adolescenti si la persoanele cu un nivel de educatie mai scazut, care au nevoie sa stie. Pot tolera extrem de greu necunoasterea (admiterea ignorantei este rezervata unei liste de eruditi, singurii care pot admite cu seninatate ca nu cunosc anumite lucruri). Legendele urbane sint cu atit mai usor de acceptat si mai vehiculate, cu cit sint mai spectaculoase', completeaza Alfred Dumitrescu.
Mitologie internauta
Internetul este cel mai bun mediu de difuzare a miturilor si a legendelor urbane. Pentru ca este cameleonic, atotcuprinzator si interactiv. Si unde, daca nu pe Yahoo!, sa intilnim cele mai multe astfel de mituri? 'Cea mai prezenta firma din folclorul urban este compania Yahoo!, nu doar pentru ca e cel mai bun exemplu de afacere de net din explozia 1.0 a marketingului virtual, adica de prin miezul anilor 90, ci si pentru ca e un mediu de propagare la rindul ei: Messengerul. Yahoo! Messenger este mediul de propagare a majoritatii exemplelor de azi, pentru ca functioneaza si se dezvolta in retea', explica Miron Ghiu. Mesajele trimise in masa de genul 'Sa nu accepti ID-ul dj_bitit ca iti sterge tot din computer, e un VIRUS! Da mai departe! Ai inteles...? Anunta URGENT toate persoanele pe care le ai in lista sa NU accepte contactul cu dj_bitit; este un VIRUS ce formateaza calculatorul tau si al celorlalti cu care esti conectat si, daca ei il accepta, atunci ti-l lipeste si tie. Fa o copie si trimite mai departe!' sint din ce in ce mai dese, desi au pierdut mult din impactul pe care il aveau initial. Nici macar falsele amenintari cum ca Yahoo! ar urma sa desfiinteze serviciile de messenger gratuit nu mai sperie pe nimeni.
Marile branduri atrag miturile cele mai fantasmagorice
Coca-Cola
1. Coca-Cola a devenit o bautura carbogazoasa in urma unui accident.
2. Compania Coca-Cola a fost considerata antisemita pentru ca in anii 80 a refuzat sa faca afaceri cu Israel.
3. Haina rosie a lui Mos Craciun a fost impusa de brandul Coca-Cola.
4. In primii ani de fabricatie, Coca-Cola continea cocaina.
5. Coca-Cola este un eficient spermicid.
6. Un dinte lasat peste noapte intr-un pahar cu Coca-Cola se dizolva peste noapte.
7. Combinatia de Coca-Cola cu aspirina are efecte halucinogene.
8. Doar doi angajati ai companiei stiu reteta secreta a bauturii si fiecare dintre ei cunoaste doar jumatate de formula.
9. Initial, bautura avea culoarea verde.
10. Daca bei Coca-Cola light esti mai cool.
Pepsi
1. Daca pui alaturi doua cutii de Pepsi din 90 se formeaza cuvintul S E X.
2. Un tip i-a fortat pe cei de la Pepsi sa ii dea un harrier-jet in urma unei reclame si a unui concurs in care, de exemplu, cistigai un tricou colectionind 800 de puncte din cutii de Pepsi.
3. Sloganul 'Come alive with Pepsi' a fost interpretat in China drept 'invie-ti stramosii cu Pepsi'.
4. In 1993 s-au gasit seringi in mai multe cutii de Pepsi.
5. Diet Pepsi contine, de fapt, mai multe calorii decit Pepsiul normal.
6. Daca bei Pepsi si maninci mentosan risti sa mori din cauza unor reactii chimice care au loc in stomac si care-ti fac stomacul sa explodeze.
7. Pepsi face altfel de spume cind il torni in pahar decit Pepsi Light, dar niciodata nu se revarsa peste marginea paharului (cum se intimpla cu Coca-Cola).
8. In Egipt, copiii sint incurajati sa ocoleasca Pepsi pentru ca numele vine de la 'pay every penny for Israel' (plateste orice banut pentru Israel).
9. Poti muri de intoxicatie daca bei mult Pepsi pentru ca se acumuleaza in singe carbonul din stomac.
10. Niste studenti de la o universitate din SUA au conectat un dozator de Pepsi la Internet pentru ca le era mereu lene sa se duca pina la aparat sa verifice daca mai are doze.
