Cristian Mungiu a obtinut, ce-i drept, un oarecare sprijin din partea CNC pentru filmul Occident, dar s-a confruntat apoi cu serioase dificultati in a-si asigura finantarea necesara finalizarii productiei in Romania. Pelicula a castigat apoi numeroase premii, inclusiv la Cannes. Problemele financiare au fost in cea mai mare parte surmontate datorita modului ingenios in care Mungiu a stiut sa se descurce cu un buget modest. Criticii de film din strainatate au laudat Occident ca fiind o comedie extrem de sensibila, care combina comedia cu tragedia pentru a ilustra cateva din absurditatile Romaniei contemporane, fara a neglija temele universale ale destinului. Si totusi, in marinimia sa, CNC continua sa acorde fonduri publice unor regizori care si-au facut un nume in perioada comunista si a caror filmografie nu a obtinut mare lucru la festivalurile din afara Romaniei. Cristi Puiu s-a grabit sa precizeze ca nu doreste sa atace indivizi, dar exista serioase semne de intrebare in ceea ce priveste criteriile cu care CNC judeca filmele care merita sa fie sprijinite cu banii contribuabililor. In acelasi timp se pare ca, in pofida sperantei initiale ca guvernul condus de Alianta D.A. va face o reforma a finantarii si administratiei din cultura - speranta sustinuta de gesturi precum cel de numire a lui Ion Caramitru ca director al Teatrului National -, lucrurile s-au limitat in practica la o simpla operatiune de imagine.
Aceasta atitudine partinitoare in finantarea publica a culturii nu mai poate continua. Romania are multi oameni de cultura extraordinar de talentati, care realizeaza opere de o calitate remarcabila in ciuda unui mediu economic din ce in ce mai precar, in care salariile dintotdeauna mici nu au mai tinut pasul cu explozia costurilor zilnice. Artistii nu se confrunta doar cu dificultati financiare, ci si cu cinismul general al unei culturi materialiste si un peisaj mediatic cu standarde estetice in declin si din ce in ce mai indiferent la cultura serioasa. Dar arta si cultura sunt sufletul unei tari si, o data cu statutul de stat membru al UE, apare si riscul ca arta si cultura sa fie subordonate unei orgii a consumismului inconstient, ceea ce ar duce la pierderea radacinilor si valorilor reale. Romanii trebuie sa constientizeze mai bine valoarea culturii lor; nu doar pentru a aprecia meritele acesteia, ci pentru ca acesta ar fi un prim pas spre recastigarea respectului de sine, la randul sau generator de valori mai puternice ale comunitatii si constiintei civice. Cetatenii s-ar implica apoi mai mult in incercarea de a transforma propria lor tara intr-un loc demn de trait si ar incepe sa se ocupe de probleme stringente, cum ar fi criza din sistemul de educatie, cel sanitar si din justitie.
O solutie simpla pentru eradicarea abordarii partinitoare in finantarea publica a culturii ar fi o ancheta independenta a unor specialisti din alte state ale UE in legatura cu recentele decizii ale CNC si altor organisme asemanatoare. Aceasta ancheta ar urma sa se finalizeze prin formularea unor recomandari de reformare a sectorului si, in masura in care acest lucru devine necesar, prin noi numiri in posturile-cheie. In acelasi timp, artistii ar trebui sa se reorienteze mai mult spre alte surse de finantare, de exemplu spre sponsorizari comerciale. Exista evident si capcane ale unui asemenea demers, dat fiind faptul ca firmele prefera sa sustina productii mai curand conservatoare. Cu toate capcanele inerente, acest sistem are deja o lunga traditie in tarile occidentale, in special in SUA. Prin introducerea unor facilitati fiscale, statul roman ar trebui sa incurajeze companiile sa sustina cultura. Doar printr-o reforma radicala a sistemului de finantare cultura romana de calitate ar putea sa se bucure de sustinerea pe care o merita.
Mark Percival, analist politic
