Considerat una dintre cele mai importante productii din istoria filmului mut si capodopera regizorului Abel Gance, “Napoleon” a fost inca de la lansarea din 1927 o provocare atat pentru critici cat si pentru public. O veritabila revolutie tehnica si regizorala, trebuia sa fie doar primul dintr-o serie de sase filme dedicate lui Napoleon, dar costurile impresionante, lungimea filmului (330 de minute in versiunea originala) si faptul ca era conceptual si vizual diferit de toate celelalte titluri ce rulau atunci pe ecrane l-au transformat intr-un esec comercial, dar si intr-o veritabila obsesie pentru cinefilii de mai tarziu. La presiunea studiourilor si distribuitorilor au fost realizate si versiuni mai scurte ale productiei, ceea ce nu a insemnat insa si incasari mai mari, mai ales dupa aparitia filmelor cu sunet, care au schimbat radical intreaga industrie, fortand o buna parte dintre marii actori ai filmului mut sa revina la teatru sau sa se retraga definitiv din activitate. O pelicula destinata mai curand cinefililor si istoricilor de film, cunoscuta adesea datorita unor secvente incluse in documentare, “Napoleon” a circulat pret de decenii in versiuni mai mult sau mai putin trunchiate. Dupa nu mai putin de 12 ani de munca si la un cost final de aproximativ 2,5 milioane de euro, o echipa de specialisti sub conducerea lui Georges Mourier a reusit recent sa termine un proiect-mamut, restaurarea celui mai important film de Abel Gance cat mai aproape de viziunea regizorala originala. Potrivit AFP, totul a inceput in 2008, cand Georges Mourier si Laure Marchaut au inceput sa catalogheze si sa reorganizeze arhiva Abel Gance de la Cinemateca Franceza din Paris, realizand in scurta vreme ca au existat doua versiuni prezentate publicului, una mai scurta (aproximativ trei ore) si o a doua, mai lunga, montata de Gance insusi. Asa cum se intampla cu multe alte pelicule din aceasta perioada si aici marea problema a ramas gasirea scenelor lipsa sau considerate pierdute in arhive din toata lumea si montarea lor intr-un proiect coerent. Iar ceea ce trebuia sa fie doar lucru in arhiva s-a transformat intr-o veritabila aventura de a realiza un film din peste 20 de versiuni disponibile, unele nu foarte bine pastrate, asa ca in final “Napoleon” este un puzzle de pelicula originala, restaurare digitala si imagini statice. O dificultate in plus a fost starea de degradare a rolelor de film, unele dintre ele la un pas de a nu mai putea fi folosite, dar in final, potrivit lui Mourier, acest proiect va oferi specialistilor si publicului larg filmul lui Abel Gance asa cum si-l imaginase miticul regizor, la cea mai buna calitate posibila.
Nu este singura versiune a celebrului film, dar cu o lungime de aproape sapte ore este cel mai aproape de proiectul initial imaginat de Abel Gance, care a realizat regia, a scris scenariul si a facut si montajul. Kevin Brownlow, un celebru istoric de film britanic, si-a dedicat o buna parte a vietii construirii unei versiuni a filmului cat mai aproape de original, reusind ca in 1979 sa proiecteze pelicula in fata unui public de cateva sute de pasionati, printre care se numara si Abel Gance. In urmatoarele decenii, pornind adesea de la versiunea Brownlow, au fost realizate si altele, incluzand secvente noi (despre multe se credea ca au fost pierdute pentru totdeauna), insa aceasta noua restaurare foloseste role de film si arhive necunoscute pana recent.
Foto: mubi.com
