Desprinse din istoria muzicală a Vienei şi a secolului al XIX-lea, partituri de Beethoven şi ale familiei Straus se contopesc într-o formulă de o neaşteptată diversitate, de la constantele în repertoriu Tritsch Tratsch Polka, Unter Donner und Blitz sau Annen Polka la premierele sonore din inepuizabilul catalog de valsuri: Sphärenklänge, Klänge aus der Raimundszeit sau Seid umschlungen Millionen.
Pentru cei interesaţi, Oda bucuriei á la Strauss sau Valsul Milioanelor este titlul central şi poate cel mai surprinzător al simfonicului de sâmbătă, Nu numai Beethoven, „avancronică” sonoră cu nuanţe de divertisment, pentru seara destinată ultimei şi celei mai expansive dintre simfoniile beethoveniene.
Amplificată prin soluţiile postromantice ale orchestraţiei lui Mahler, Simfonia a IX-a este „aleasa” ultimei seri, croită în formatul cel mai mare, prielnic pentru ideea de „primă audiţie” şi pentru aceea de final de festival. Atracţii certe pentru publicul de concert, serile sunt girate de dirijorul Wolfgang Gröhs, însoţit în finalul de la a IX-a, de voci de pe scenele de operă ale Vienei: soprana Andrea Olah, mezzosoprana Mihaela Ungureanu, tenorul Peter Svensson şi bas – baritonul Sorin Coliban.
