Ajunsa la varsta de 36 de ani, Keiko Furukura pare sa fi ratat totul. Intr-o societate competitiva, unde conteaza enorm sa ai cea mai buna slujba, o familie, si sa le dedici tot timpul tau, Keiko nu are practic nimic. Nu mai este mult pana cand se implinesc doua decenii de cand lucreaza intr-un minimarket, si doar cu jumatate de norma. Nimic in plus, nimic in minus, acea rutina care i-ar aduce pe altii la nebunie. Nu este casatorita, nu a avut niciodata vreun iubit, si a trait toata viata cumplit de singura. O paria. O straina pentru cei din jur, chiar si pentru familie sau putinii prieteni. O anonima, a carei disparitie nu ar insemna nimic, asa cum nici viata ei nu pare sa aiba vreo valoare.
Rutina care ar distruge orice minte a facut-o sa aiba ticuri, sa se simta mereu obosita, fara vreo speranta, o solutie miraculoasa, sau acea energie miraculoasa care ar convinge-o sa isi schimbe destinul printr-un efort disperat. Presiunile celor care ii sunt rude sau i-au ramas prieteni (intr-un fel) nu sunt decat insistente le care nu le mai suporta. Sa fie la fel ca toate celelalte. Sa aiba o familie si copii, sa fie o sotie, sa lucreze in cea mai buna firma, unde sa petreaca multe ore in plus pentru a se face remarcata. Inadaptata, Keiko poate sa continue sa traiasca zi dupa zi, fara vreo iesire, sau sa se arunce intr-o bizara relatie cu un fost coleg de munca, la fel de inadaptat si bizar pentru cei din jur. Si poate aceasta este singura solutie pentru cei care pur si simplu nu se pot incadra in normele atat de stricte ale lumii din jur.
O poveste de un umor amar, sentimental si adesea destul de intunecat, o explorare a unicitatii solitarului intr-o societate stricta, cu reguli precise si imposibil de incalcat (cel care incearca va fi pur si simplu expulzat, distrus, ignorat), calatoria pe care o incepe Keiko poate fi vazuta ca o nebunie. Sau ca o evadare, singura posibila.
Sayaka Murata, Femeia minimarket, editura Polirom, 2023