Maria Antoaneta (1755 - 1793): sau Maria Antonia Iosefa de Habsburg-Lorena, nascuta arhiducesa de Austria, avea sa devina regina a Frantei, un personaj fascinant cu un destin tragic, cu o imagine marcata de exagerari rauvoitoare si deformari ale surselor ce par mai curand polemice decat stiintifice. Poate ca ar fi fost mult mai fericita ramanand in afara rolului care ii fusese practic pregatit chiar inainte de nastere, si biografii obiectivi au remarcat ca viitoarea regina - avea doar 15 ani cand s-a casatorit cu Ludovic al XVI-lea - ar fi fost probabil fericita cantand in continuare la clavecin si dansand, doua pasiuni la care dovedise un talent nativ. Frumoasa, carismatica, fascinanta, calitati care erau fie si cu jumatate de gura recunoscute chiar si de adversarii politici (tot mai numerosi) a fost in felul sau un simbol al finalului dramatic al unei epoci mai curand potrivite pentru tablouri, romane istorice si compozitii pretioase decat pentru istoria reala.
Anna Freud (1895 - 1982): fiica cea mica a celebrului Sigmund Freud, a reusit sa devina mult mai mult decat un personaj din biografia acestuia, impunandu-se prin lucrarile sale de pionierat in domeniul psihanalizei copilului si iesind din umbra faimosului tata pentru a-si contura propria personalitate si cariera. Interesant este ca inceputurile sale au fost relativ modeste pentru numele Freud, dar experienta ca profesoara avea sa se dovedeasca ulterior cruciala pentru definirea conceptelor si prin extensie a operei sale. Personalitate de prim rang in domeniul psihanalizei atat in Austria cat si (mai tarziu) in Marea Britanie si SUA, Anna Freud a demonstrat ca pornind de la un renume poti deveni mult mai mult decat o simpla copie a unui inaintas ilustru.
Maria Schell (1926 - 2005): nascuta la Viena, carismatica si aparent atat de fragila Maria Schell va incepe sa apara in filme inca din anii '40 (debutul a avut loc in 1942 in pelicula Cariera de piatra) insa oricata incredere ar fi avut in ea nu si-ar fi putut imagina ca pentru urmatoarele doua decenii va deveni unul dintre marile nume ale cinematografiei de limba germana. Marele Premiu la Cannes in 1954, roluri in seriale TV sau pe scena teatrelor, o scurta dar memorabila cariera hollywoodiana, si in ciuda succesul de atunci Maria Schell a reusit mereu sa pastreze o anumita distanta cand venea vorba de viata personala. O actrita pe care unii critici au numit-o interesanta, altii carismatica, ea reusind aproape intotdeauna sa se remarce, fie in roluri marunte, episodice.
Elfriede Jelinek: controverse si elogii, mai multe romane care i-au adus admiratori dar si oponenti, studii de Compozitie la Conservatorul din Viena si studii de teatru si istoria artei (ambele abandonate din cauza unei puternice depresii), un stil care a socat si in egala masura a fascinat, mai multe romane si piese de teatru ce au fost adesea primite cu rezerve de criticii "conservatori". O voce noua, o prozatoare nascuta in 1946 la Murzzuschlag in Austria, numeroase premii si distinctii literare nationale si internationale, finalul apoteotic fiind Premiul Nobel decernat in 2004. Si daca pentru cititorii ei titluri precum Amantele, Pianista sau Exclusii (traduse in numeroase tari) sunt lecturi esentiale, Elfriede Jelinek ramane acea scriitoare aparte, care a refuzat chiar sa participe la decernarea celui mai ravnit premiu literar, motivand ca nu se simte in largul ei intr-un asemenea cadru.
Foto: wikipedia.org, goodreads.com