Sudul acela inconfundabil alcatuieste substanta densa ca mierea a romanului Miezul noptii in gradina binelui si a raului de John Berendt (Editura Humanitas, 2007, traducere de Iulian Cananau, Col. `Raftul Denisei"), reusind sa topeasca stilul ironico-sentimental al cartii faimoase cu tragismul faulknerian si gravitatea, incarcate de umor intunecat.
Romanul, aparut in 1994, imbogateste mitologia fabuloasa a fictiunilor sudiste cu un oras ramas neexploatat: Savannah, de la malul marii. Orasul este suprapersonajul cartii a carui biografie o compun destinele eroilor si istorisirile despre oameni si locuri.
Scris la persoana I de un narator ce ramane un martor al evenimentelor derulate pe parcursul mai multor ani, romanul forfoteste de istorii delicioase, socante, fabuloase... Toti par sa iubeasca orasul mai presus de orice si cauta sa-l conserve. Unii fac si aplica planuri impresionante de restaurare a centrului istoric, renovand casele paraginite, punand in circuitul turistic vestigiile trecutului.
Altii, ca distinsele doamne, creeaza prin istorisiri un clopot de sticla ca sa puna in valoare splendoarea si farmecul unic al orasului. Totul, de la bancile si pietrele din cimitir, are o poveste a sa care capteaza in mrejele ei pe intrus.
Savannah are farmecul primejdios al femeilor fatale. Cine se lasa o singura data atras, se indragosteste pentru intotdeauna, nu il mai poate parasi si pleaca doar ca intoarcerea sa fie o celebrare a regasirii. Cea care il initiaza pe narator in istoria secreta a orasului este domnisoara Henry, dezvaluind prin ce se deosebesc ei de ceilalti georgieni: refuzul de a se lasa prinsi in vartejul modernizarii cu orice pret, dispretul fata de toti care planuiesc sa exploateze frumusetea orasului, numiti `neam de traista Gucci".
O mostra suna asa: `Ştii, Savannah este cunoscut drept 'orasul-gazda al Sudului'. Asta pentru ca am fost dintotdeauna un oras al petrecerilor. Adoram compania strainilor.(...) Petrecerile au devenit un mod de viata si asta ne individualizeaza.
Nu suntem precum ceilalti georgieni. Avem o vorba: daca te duci in Atlanta, prima intrebare pe care o auzi este: 'Cu ce afaceri pe-aici?' In Macon te intreaba: 'La ce biserica te duci?' In Augusta te intreaba care era numele de fata al bunicii. Dar in Savannah prima intrebare este: 'Ce vrei de baut?'".
Locuitorii sai par sa aiba in sange istoria orasului si acelasi farmec de cuceritori: Joe Odom, pianist talentat si irezistibil escroc, care isi schimba casele si sotiile, traind parca intr-o petrecere fara sfarsit, cum fara sfarsit sunt tribulatiile-i cu legea; Luther Diggers, inventatorul excentric, planuind otravirea apei;
Lady Chablis, ce se dovedeste un travestit fabulos; Minerva, un soi de vrajitoare voodoo, careia raposatul doctor Buzzard, marele magician, refuza sa-i dezvaluie numere castigatoare la loterie ca sa se imbogateasca.
Cei din Savannah adora petrecerile si adora barfa. Nici un secret nu se poate pastra, el parcurge o iesire la lumina vertiginoasa si multiforma, infloriturile fac nesemnificativ si aproape banal germenele initial.
Povestea care alcatuieste subiectul cel mai consistent al acestei carti ramuroase este crima recunoscuta de Jim Williams, proprietarul unei celebre resedinte din oras, negustor de antichitati si indragostit iremediabil de lucrurile frumoase, l-a ucis in legitima aparare pe tanarul Danny Hansford.
John Berendt a ales un narator de tip alter ego care sa prezinte o lume care l-a cucerit iremediabil, hatisurile unei povesti pasionale, derularea celor patru procese, cu marturiile si rasturnarile spectaculoase (amintind de primul roman al lui John Grisham, Şi vreme e ca sa ucizi, care anunta un talent remarcabil, ascuns apoi de fabricantul de bestseller).
Se naste astfel un personaj complicat si tragic, Jim Williams, o replica a Marelui Gatsby, a carui ambitie a fost nu cucerirea unei Daisy, ci a orasului unic in Georgia. Merita cu prisosinta descoperiti: indragostitul si orasul mai seducator ca o femeie fatala...
