- Baronul Brukenthal introduce un adevarat model cultural european. In spatiul nostru, modelul sau depaseste ca impact vizual orice alt model. Cu o eleganta de tip dandy, un atribut eficient al conducatorului politic in perioade confuze, Brukenthal se ocupa de inalta cultura de galerie, de cultura gradinilor, de cultura placerii. Stilul propus reusea sa reuneasca intr-un elan estetic biserica-inalta societate-omul de rand.
Brukenthal face parte dintre acei creatori care, in lipsa creatiei, confera conducerii prerogativele unei opere de creatie. Latura excentrica este de tipul luxului necesar : serate muzicale, saloane, gastro-politica Palatului, aleile umbroase pline de deliciosul miros al oranjeriei, senzualitatea ideii si o frivola modernitate. Dar colectionarul de carte si pictura pregateste de fapt moda. Ai sa nu uitam ca politica culturala de care se tinea cont la Sibiu, in timpul baronului, era politica lui Leibniz. Om al barocului, baronul Brukenthal avea incredere in echilibru, respecta cultul armoniei, al ordinii si cultiva o veritabila fenomenologie a caii de mijloc; dar era totusi alergic la excese
Cu astfel de norme, cred ca ar fi fost primul si cel mai fericit daca cei interesati de principiile guvernarii i-ar respecta `modelul`, acum, cand traim deja in Europa. Primarul Sibiului, Klaus Johannis, a inteles mesajul baronului si a facut din stilul sau o reusita administrativa.
- In ultima vreme, muzeul a fost in centrul atentiei pentru revenirea la `sediu` a faimoaselor tablouri care fusesera rechizitionate de aici in timpul comunismului. A crescut numarul de vizitatori dupa ce s-a completat expozitia permanenta? Care sunt ecourile?
- In testamentul sau, scris intr-o grila rationala care aminteste de Voltaire, baronul Brukenthal lasa colectiile si palatul preotului orasului si Bisericii Evanghelice, in ideea ca totul sa fie deschis publicului; iar la un an de la retrocedare, capodoperele colectiei baronului s-au intors intr-adevar la Sibiu. In primele saptamani, publicul a invadat muzeul. Imi amintesc de ziua de 30 decembrie 2006, cand in muzeu au intrat 10.000 de persoane. Apoi, numarul mare de turisti care viziteaza orasul capitala culturala europeana isi incepe ziua in Palatul Brukenthal. De fapt, fara baronul Brukenthal si colectiile sale, Sibiului i-ar fi fost greu sa fie capitala culturala.
- Ce evenimente organizate aici, in anul Capitalei culturale, l-ar fi incantat?
- Baronul iubea muzica, iubea experimentele, iubea modernitatea. Sunt convinsa ca impactul acut modern l-ar fi incantat. Acum, in august, s-a experimentat iarasi in resedinta de la Avrig. 10 pictori romani : Marius Bercea, Dumitru Gorzo, Dan Maciuca, Gili Mocanu, Sebastian Moldovan, Kristina Ratiu, Mircea Suciu, Veres Szabolcs, Mirela Traistaru, Bogdan Tucudean : au lucrat intr-un Art Campus patronat si sustinut de firma Rehau.
Baronul iubea pictura, or, ideea ca in gradinile lui pictorii discuta despre noile dimensiuni ale picturii cu Massimiliano Gioni, curator la New Museum of Contemporary Art din New York si director artistic al Fundatiei Trusardi din Milano, si Dieter Bogner, critic si istoric de arta, profesor la Universitatea de Arta din Viena, proprietarul Castelului Buchberg, un cunoscut spatiu de arta contemporana din Austria, imbinand pragmatismul economic : firma Rehau : cu arta, asta este chiar in stilul baronului.
- Ce strategie are muzeul pentru cresterea vizibilitatii sale la nivel national?
- Muzeul Brukenthal, aflat intr-un palat baroc, are prin insasi structura sa o identitate foarte clara. Poate sa-si sporeasca vizibilitatea prin cat mai multe productii ale identitatii sale. Castigi insa categoric vizibilitate prin colonizarea vizuala a vietii cotidiene.
Muzeul Brukenthal trebuie sa depaseasca discursul radical in favoarea unui discurs eficient, sa accepte ca arta este o investitie, si nu o cheltuiala. Sunt convinsa ca Muzeul Brukenthal este un brand puternic si o sa reuseasca in timp.
