Fanus Neagu - Chinta de Braila

Dintre nuferii de pe balta Brailei se isca o mireasma de ierburi cosite cu lama cuvintului. Atitea brazde cite sa croiasca Lunii un teren de fotbal pe care asii de trefla ai gazonului sa poata izbi satelitul in atele de borangic legate cu iasomie de barele portilor si sa ne duca astfel la copilaria cu cai albi si ninsori de crini pe care o regasim la fiecare fluier de inceput al jocului.


Asa ar suna o parodie la inceputul unei "cronici afurisite" de Fanus Neagu. Dotat pentru pamflet, prozatorul oscileaza la bunul plac intre imprecatie, blestem si madrigalul suav. Dupa cum echipele favorite si jucatorii sai preferati se dau in stamba lovind cu stangu-n dreptul sau gasesc traiectoria magica spre paianjenul pitit in coltul barelor.


Fanus Neagu, academicianul care a renuntat din vreme la futilitatea studiilor superioare, nu are detractori. Unii il ignora, izolandu-l intr-un sertar parfumat si nefrecventat al prozei, altii, nu dintre cei din lumea literara si din "cartile cu prieteni" ale maestrului, ii sunt suporteri fanatici. Acestia pot recita pe dinafara cronici intregi si capitole din Frumosii nebuni... o carte bizara, voit inconsistenta epic, in care personajul este stilul. El este cartea de vizita a romancierului si cartea pe care mizeaza admiratorii lui.


Mergand la Craiova, oricine poate vedea ca la hotelul din centru exista Salonul Fanus Neagu, decorat cu poza in marime naturala a scriitorului intr-o atitudine fireasca: sorbind dintr-un pahar cu vin alb. Poza nu dezvaluie daca vinul era sec si gratis, asa cum cerea autorul Scaunului singuratatii intr-un dicton intrat in folclorul literar si nu numai. Dar banuim ca asa va fi fost dupa zambetul destins al protagonistului. La Braila, o eventuala contestare a autorului ar starni replici scrise cu sisul. Ai alte localitati isi revendica gloria de a-l fi gazduit pe Fanus. Prenumele e in general suficient pentru identificare, ca si la Nichita. Purtatorul lui a stiut sa-l aleaga!


Se observa, sper, din randurile scrise pana acum ca un excurs critic grav spre radacinile artei lui Fanus Neagu ar fi ridicol. Singura modalitate care i se potriveste, ba chiar e impusa de natura sa, este aceea a evocarii glumete, daca se poate spirituale si, in orice caz, debutonate. Cand scrii despre Fanus Neagu, daca nu vrei sa-l faci praf umoral si fara argumente, ceea ce e posibil, trebuie sa impartasesti o clipa bucuria lui de a scrie in deplina libertate lexicala si gramaticala.


In ceea ce ma priveste, a doua varianta mi se impune de la sine. Raman cu regretul ca, daca am cunoscut indeaproape sute de scriitori romani, cu Fanus Neagu nu am baut nici macar un mililitru de vin. Noroc ca suntem tineri amandoi, el mai mult decat mine, si mai avem multa vreme inainte. (Horia Garbea)


Fanus Neagu s-a nascut la 5 aprilie 1932 la Gradistea, Braila. A debutat cu Povestiri
si nuvele in anul 1960, si dupa mai multe volume de proza scurta, mai ales schite, a publicat romanul Ingerul a strigat in 1968, urmat de Frumosii nebuni ai marilor orase in 1976 si Scaunul singuratatiiA in 1987. Dupa 1990 a publicat romanul Amantul Marei Doamne Dracula. A scris piese de teatru, scenarii de film si televiziune. S-a remarcat prin tablete cu subiect sportiv culese in volume si prin portrete de scriitori contemporani culese in Cartile cu prieteni. A fost directorul general al Teatrului National Bucuresti si este membru al Academiei Romane.