Expozitie dedicata steagului bisericesc

Miine, la ora 10, la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, va fi vernisata expozitia “Steagul bisericesc - obiect de cult si exponat muzeal”, care reprezinta ultimul eveniment din cadrul unui proiect derulat de institutia muzeala, in colaborare cu Consiliul Judetean Alba si cu sprijinul financiar al Administratiei Fondului Cultural National.La vernisaj, va fi prezenta si Andreea Grecu, directorul Administratiei Fondului Cultural National, care va face o prezentare a finantarilor ce pot fi acordate, pentru anul 2008, pentru proiecte culturale, in sala de protocol a muzeului, incepind cu ora 15. 

Simbioza intre icoana si steagul de lupta

Expozitia propune o incursiune inedita in istoria steagului bisericesc sau a praporului, cum mai este cunoscut. In zile de sarbatoare, acesta este scos din biserica, in procesiune, de Pasti, in rest fiind “insotitorul” oamenilor pe ultimul drum.

Cercetarile facute in ultima perioada referitoare la acest obiect, care se incadreaza totusi in categoria podoabelor si accesoriilor bisericesti, au dus la concluzii surprinzatoare. “Praporul, ca rezultat al asocierii intre vexillum-ul legiunilor romane si icoana crestina, a avut multa vreme o existenta intrinsec legata de cea a steagului de lupta, cu care poate adeseori s-a si confundat, ambele avind ca loc de depozitare biserica si participind impreuna la procesiunile organizate cu ocazia marilor sarbatori. Acest artefact a fost confectionat initial din materiale textile scumpe, cu icoana brodata cu fire de aur si argint”, a precizat muzeograful Ana Dumitran.

Obiect de lux

Fiind vorba despre obiecte foarte scumpe, cele mai multe dintre bisericile comunitatilor romanesti de pina la jumatatea secolului al XVIII-lea, nu si-au permis sa aiba asemenea steaguri. “Lacasurile lor de cult nu au avut prapori, asa cum de multe ori nu au avut nici fresca, nici icoane, caci zelul credinciosilor nu prididea sa inzestreze bisericile cu cartea de invatatura. Convoaiele funerare nu porneau cu praporii in frunte, pentru ca acel loc era rezervat bradului, numit adeseori <<steag>> sau <<prapor>>. Abia spre sfirsitul secolului al XIX-lea bradul va ceda locul adevaratului prapor, si asta dupa un consistent efort din partea autoritatilor ecleziastice”, a mentionat Ana Dumitran.

Apoi, interesul manifestat pentru infrumusetarea lacasurilor de cult a crescut semnificativ si s-a inregistrat si o anumita “vulgarizare” a artei, prin aparitia icoanelor pe sticla. Acest lucru s-a reflectat si in confectionarea steagurilor bisericesti, care au inceput sa fie realizate pe materiale mai putin scumpe, dar cu multa pricepere. “Impresionanti prin coloritul viu, prin ingeniozitatea solutiei gasite de zugravi de a innobila cu pictura intreaga suprafata a obiectului, ascunzind astfel saracaciosul material de cinepa sub chipurile aureolate ale sfintilor, prin numele zugravilor care ii semneaza, prin vechimea, care coboara pina la 1761, prin valoarea artistica remarcabila si spiritul sarbatoresc pe care il degaja, praporii care au facut obiectul cercetarii au permis rescrierea unei pagini impresionante din istoria Bisericii romanesti ardelene. Asezati unul linga altul intr-o procesiune imaginara, ei refac tabloul miraculos al unei comunitati in straie luminoase, pasind in urma lor increzatoare. Si cum oare ar putea fi definita mai bine sarbatoarea decit ca o multime de oameni dispusa sa uite de toate neputintele pentru a se bucura de darurile vietii!

Reconstituirea acestei imagini optimiste, incarcate de frumusetea desenului si a culorilor, este scopul pe care si l-a propus expozitia de prapori deschisa la Sala Unirii in perioada 18 octombrie - 30 noiembrie”, a mai precizat Ana Dumitran.