Expozitia personala de pictura si scenografie ”LA CUMPANA ARTELOR” a artistei plastice DANIELA VOICILA DRAGULESCU este deshisa in perioada 23 august – 9 septembrie 2011, la Palatul Parlamentului, Sala de expozitii “Constantin Brancusi” din str. Izvor 2-4, sector 5, Bucuresti. Program de vizitare, de luni pana vineri, intre orele 10-17.
 |  |
 |  |
 |  |
Recenzii
Orizont Cultural
Prezența Danielei Voicilă Drăgulescu în peisajul plastic contemporan aduce cu sine o formidabilă și atât de necesară doză de reverie precum și nostalgia unui tărâm al păcii sufletești profunde. Picturile ei însoțite de scurte și revelatoare fragmente literare – Lucian Blaga, George Topârceanu, George Bacovia, Ion Druță – lucrările sale își revendică până la un punct sorgintea livrescă peste care se suprapune cu încântată îndemânare fiorul evocativ, uneori liric, alteori tumultos al universului copilăriei și al visului eliberator. Laviuriule și uleiurile, inspirat integrate sufletului omenesc în toate ipostazele lui vizibile sau inefabile, susțin fără echivoc ideea etern necesară, potrivit căreia dincolo de toate zbaterile și grijile cotidiene, sensibilitatea, căldura luminilor interioare și dragostea pentru cele însuflețite vor susține mereu dreapta cumpănă a lumii.
Adrian-Nicolae Popescu
Natiunea – O oază de sinceritate
Expoziția de pictură și laviuri a Danielei Voicilă Drăgulescu deschisă la Galeria ”Căminul Artei”, s-ar putea caracteriza – desigur extrapolând dar și condensând la maxim impresiile privitorului, printr-un singur cuvânt: sinceritate. Sinceritate tumultoasă, năvalnică, robustă, care are darul de a se implica profund în meandrele sentimentelor și înțelesurilor de tot felul pe care le revelează cu finețe și inteligență.
Artista, profund legată de conceptele și valorile artei realiste, pe care le stăpânește, cultivă și dezvoltă cu măiestrie și talent incontestabile, nu este nevoită să recurgă la pseudo-încifrări, caricări ale imaginii sau căutări excesive ale spectaculosului. Penelul sigur al plasticienei găsește cu numai câteva tușe iscusite, în cazul laviurilor, drumul cel mai scurt și mai sugestiv spre autenticitate și esență, deci și spre sufletul cucerit al privitorului.
Siguranța gustului pe care îl vădește artista, face ca siluetele și chipurile, întregul peisaj uman, să fie admirabil individualizat, încărcat de parfum, culoare și nesfârșită dragoste asupra lumii reprezentate. Nici pastelul nu este o tehnică neglijată în expoziție, Daniela Drăgulescu afirmându-se ca un virtuos al culorii, pusă în valoare, cu știință și, în același timp, cu grație de un ecleraj specios și o anume granulație a suportului.
Pictura în ulei relevă o altă fațetă a personalității artistei, aceea de peisagist de forță. Natura este pentru pictoriță o sursă fecundă și nesecată de inspirație, de care se apropie cu dragoste frenetică, dovadă tușele bogate, pline de nerv ale pânzelor sale, care surprind într-o lumină mereu surprinzătoare și specială livezi, imagini pastorale, peisaje marine, sau colțuri vechi de oraș, cu o privire sigură și exhaustivă.
Cromatica lucrărilor este variată, ardentă de multe ori, frontierele dintre tonuri fiind adesea nete și fruste, fără a mai apela la pastelări și nuanțe intermediare nerelevante.
Expoziția Danielei Voicilă Drăgulescu reprezintă pentru privitor o explozivă surpriză vizuală și spirituală și aduce cu sine, o notă aparte extrem de personală, în demersul expozițional al plasticii bucureștene.
Dragoș Ciobanu
Colaboratorul perfect
La oarecari răscruci de vremi, iată-mă în postura de a vorbi despre Daniela cu ocazia acestei expoziții retrospective găzduite de fastuoasa galerie „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului și intitulată: „La cumpăna artelor”. Sunt mai multe cumpene despre care ar trebui să vorbim. Prima, aceea din titlu, e generată aproape natural de faptul că, având de a face cu o expoziție retrospectivă, ale cărei lucrări acoperă o perioadă de mai bine de un sfert de secol (Doamne când trecut-au oare atât noian de primăveri ?!...) în care artista noastră s-a învrednicit trudind pe altarul mai multor arte - film, teatru, grafică, pictură, operă, animație și televiziune - e limpede că avem de-a face cu o împletire a unor lucrări de sorginte diferite. Pe deasupra ar trebui adăugat și împletirea unor ani, care ne apropie fulgerător de jubileuri aniversare să le zicem...rotunde. Iată deci că Daniela s-a găsit în postura de a pune cap la cap un puzzle de amintiri, trăiri, și realizări ale unor timpuri, domenii și nostalgii diferite, de a aduna, selecta și ordona o jumătate de veac de activitate creatoare. Grea întreprindere pentru domnia sa, balanță fiind și ea de fel, deci tot un soi de cumpănă. O cumpănă, pusă să cumpănească (cântărească...prețuiască...) la cumpăna vremilor, dreapta cumpănă a muncii ei.
Și-a fost ceva muncă, pot depune mărturie, ca unul care i-am fost mai mereu alături pe drumul ei spre ziua de azi. Peste treizeci de piese de teatru (dramă, muzical, animație și păpuși), peste zece filme (ficțiune, eseuri și documentare) zeci de clipuri (muzicale si publicitare) și emisiuni de televiziune, grafica și ilustrația a vreo șase cărți, precum și peste patruzeci de expoziții (de grup și mai ales personale) de pictură, scenografie, design vestimentar și sigur încă alte câteva peste care, în mod cert, s-au așternut nemeritate amnezii.
E mult ?... Puțin ?... Dumneavoastră vizitatorule și timpul veți cumpăni cumva... Eu unul am cumpănit în sinea mea și cred că nu greșesc când spun (și cred că expoziția de față o dovedește cu prisosință) că talentul Danielei va dăinui fără îndoială peste vremi și mode. Acest talent plenar reprezentat în această expoziție este unul extrem de prețios pentru mine, deoarece am avut privilegiul de a-l avea alături în multe încercări ale viețuirii mele. Pentru că Daniela mi-a fost aproape în mai toate aventurile și tumulturile mele mai mult s-au mai puțin artistice, fiind întotdeauna colaboratorul meu cel mai fidel și mai important. Colaboratorul perfect. Iar opera noastră cea mai importantă poartă un nume visat: Toria.
La ceas de cumpănă aniversară, dă-ne voie sa-ți urăm la mai mare...la mai frumos...și mai luminos. Pentru că poți ! Și ți se cuvine !
Bogdan Drăgulescu
